Igor Volnițchi analizează pe Tribuna scenarii privind evoluția lucrurilor la Primăria Capitalei unde situația rămâne incertă după plasarea în arest la domiciliu a Primarului Dorin Chirtoacă. În situația în care   Dorin Chirtoacă demisionează, se vor organiza alegeri anticipate ale Primarului capitalei, care, cel mai probabil, vor fi câștigate fie de reprezentantul Partidului Socialiștilor.  În cazul în care  interimatul funcției de Primar este exercitat în continuare de Nistor Grozavu. Aceasta variantă e cea mai convenabilă pentru actuala guvernare, care va putea controla din umbră activitatea Primăriei, ținându-i departe de procesul decizional real pe socialiști și liberali. Dacă Dorin Chirtoacă este condamnat, și instanța îl înlăturâ din funcția de Primar, se vor organiza alegeri anticipate ale Primarului capitalei, iar favoriți vor fi candidatul socialiștilor și un potențial candidat comun al dreptei pro-europene. Scenariul potrivit căruia Dorin Chirtoacă este achitat și revine la exercitarea plenară a atribuțiilor sale de Primar, este  puțin posibil după autor, dar, cel puțin din punct de vedere teoretic, trebuie luat în calciul. Dacă acest lucru se va întâmpla, Dorin Chirtoacă va avea nu doar șanse reale la un nou mandat, dar și va putea relansa PL, care acum e la un nivel extrem de scăzut în preferințele alegătorilor.

La cazul Chirtoacă și războiul procuraturii cu avocații apărării, se referă Europa Liberă.  Procurorul care instrumentează cazul primarului de Chișinău Dorin Chirtoacă, învinuit de trafic de influență, a dispus înlăturarea apărării pe durata anchetei. El a invocat faptul că avocații edilului intenționat ar crea impedimente la efectuarea acțiunilor de urmărire penală. De cealaltă parte, avocatul primarului Gheorghe Malic afirmă că este un motiv formal și că e o modalitate nouă de a închide gura apărătorilor. Nimeni nu poate înlătura din proces un avocat, se întâmplă un lucru grav – este încălcat dreptul la apărare, constată avocatul Gheorghe Malic. Profesorul universitar Gheorghe Avornic, fost avocat, constată că apărătorii și procurorii din Republica Moldova preiau tacticile din România. În ceea ce-i privește pe procurori, crede el, aceștia trebuie să demonstreze că avocații tergiversează intenționat ancheta. Inculpatului nu i se poate impune un apărător din oficiu fără acordul lui. Dacă el insistă că plătește deja avocați, are tot dreptul, mai spune Gheorghe Avornic.

Nicolae Negru observă în Ziarul National că după șase luni și ceva de mandat, Dodon are vreo cinci vizite în Rusia (majoritatea dintre ele fără rezultate concrete), una la Bruxelles, una la Teheran (unde a participat la deschiderea campionatului mondial feminin la șah), una la Istanbul și una, recentă, în Belarus, unde va participa la deschiderea festivalului de muzică pop „Slaveanski bazar”. În acest context autoruls e întreabă dacă devine președintele Republicii Moldova un fel de „general de paie”, bun de invitat la tot felul evenimente mondene?. Totodată editorialistul subliniază că  nicio vizită prezidențială întreprinsă în România și Ucraina. Faptul bate la ochi, e un indiciu clar de eșec, de dezechilibru în politica sa externă, consider Nicolae Negru. Chiar fiind un președinte decorativ, „pudel” al lui Putin, are nevoie de a se prezenta drept președinte adevărat. De aceea, nu este exclusă încercarea sa de a-și face drum spre București, apoi și spre Kiev, este de părere autorul. Dar până a obține aceasta e o cale lungă de parcurs, Bucureștiul nu poate accepta ca normală retorica antiromânească, interpretarea istoriei de pe pozițiile intereselor rusești. Iar pentru Kiev, Dodon va trebui să spună că Crimeea aparține Ucrainei.

Adevărul scrie că președintele-plagiator de la Chișinău a anunțat că dorește ca anul viitor să fie, în Republica Moldova, un „an omagial al lui Ștefan cel Mare și Sfânt”. În realitate potrivit publicației, Dodon vrea să spună, în logica întortocheată a mancurților, că, în anul în care România își va celebra Centenarul Marii Uniri, el va aniversa, împreună cu banda sa de renegați, „statalitatea” Moldovei.

Istoricul Octavian Țâcu scrie în Timpul despre istoria necunoscută a românilor basarabeni din Uzbekistan. potrivit surselor uzbece, la începutul secolului XX în Uzbekistan se aflau câteva zeci de bărbați români, în special muzicanți și meșteșugari, al căror număr a crescut la câteva mii în anii Primului Război Mondial, din contul prizonierilor de război (probabil transilvăneni ce luptau în armata austro-ungară). Din rândurile acestora, între anii 1915-1917 în Tașkent s-a format o orchestră de muzică populară condusă de Grigorie Marinescu, care va întemeia aici și o școală de vioriști. Diaspora „moldovenească” din Uzbekistan s-a extins sensibil din contul celor evacuați din RSSM în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mulți dintre ei preferând să rămână aici cu traiul.