Scandalul dezvăluirilor din Panama nu a reușit să genereze, în Republica Moldova, reacțiile necesare pentru discuții mai profunde, constată Silviu Tănase în ziarul Timpul. Scandalul Panama Papers vine să arate cât de departe au mers bogații pentru a fi forțați să plătească aceleași taxe ca și săracii. Un angajator, în Republica Moldova, dacă vrea să plătească un salariu minim pe economie, este taxat de stat cu aproape 70%. Adică, pentru fiecare 1000 de lei plătiți unui angajat, statul ia 700 de lei. În același timp, marii „binefăcători” ai Republicii Moldova, evită să plătească taxele aici și își păstrează capitalul în zone, în care taxarea e în jur de 5%. Povara fiscală pe umerii maselor cu salarii minime/medii este uriașă, în timp ce elitele, care conduc aceste state și fac afaceri de milioane, evită să plătească aceleași taxe, concluzionează autorul.

Și Jurnalul de Chișinău comentează că în afară de unele discuții sporadice pe rețelele de socializare și o reflectare ceva mai insistentă în presă, scandalul Panama Papers nu prea a tulburat liniștea de pe malurile Bâcului. Cu cât se află mai la răsărit beneficiarul serviciilor firmei de avocatură Mossack Fonseca, cu atât opinia publică este mai indulgentă față de matrapazlâcurile acestuia prin off-shore-uri. Ziarul observă că afaceriștii moldoveni se folosesc de off-shore-uri mai apropiate, cum ar fi Ciprul sau zonele libere din Marea Britanie sau Olanda. Iar dacă vor fi continuate investigațiile, pot fi găsite lucruri interesante dat fiind faptul că unele persoane din lista moldovenească sunt cu siguranță interpuse. Adică beneficiarul real al off-shore-ului a folosit identitățile unor anonimi pe numele cărora au fost deschise firmele respective. În Republica Moldova de off-shore-uri cel mai frecvent sunt legate renumitele atacuri raider.

Petru Bogatu atenționează în Ziarul Național asupra ”mizei riscante a jocurilor lui Lavrov cu Galbur”. Deși luni, la Moscova, șeful diplomației moldovenești n-a acceptat să stea smirna în fața lui Serghei Lavrov, îndărătul dialogului lor s-a întrezărit pericolul revenirii Chișinăului la politica vițelului blând care suge de la două vaci. Ministrul rus de Externe a sugerat foarte apăsat că Rusia vrea neutralitate eternă pentru Republica Moldova și statut special pentru Transnistria. În afară de aceasta, el își dorește să rămână garantul reglementării transnistrene și se pronunță pentru reluarea negocierilor. Tonul de mentor șiret al primului diplomat al președintelui Putin, ținuta deșănțată dau de bănuit. Aluziile privind redeschiderea pieței ruse, iar pe de altă parte, recrutarea tinerilor pe teritoriul Republicii Moldova pentru armata regulată a Federației Ruse arată că Moscova iarăși folosește biciul și turta dulce în relația cu autoritățile de la Chișinău”, comentează Petru Bogatu.

Analistul Iulian Chifu îl apreciază pe viitorul Ambasador al României la Chișinău  - ”un diplomat de carieră îndărătnic și tenace”. Daniel Ioniță e cea mai bună alegere a momentului pentru România și Republica Moldova, potrivit analistului. Totodată, Iulian Chifu, remarcă faptul că actualul Ambasador Marius Lazurca, și-a îndeplinit rolul într-o perioadă cu totul diferită. A venit în Republica Moldova după evenimentele din 7 aprilie, într-o perioadă de frământări majore, dar cu o conducere pro-europeană, coaliții succesive, bătălii interne, rivalități și căderi succesive de guverne, eșec în alegerea Președintelui în Parlament și suite de alegeri anticipate. Expertul mai atenționează că urmează vremuri tulburi, cu schimbări majore în arena internațională, cu război de falie în Estul Ucrainei și presiuni multiple la Chișinău, cu alegeri prezidențiale, vremuri care ar putea duce chiar la reorientarea strategică a Republicii Moldova spre Est, ba chiar ar putea aduce o federalizare și debalansare a votului în alegerile generale viitoare.