Asta a însemnat, chiar din primele zile de după 28 iunie 1940, arestări în miez de noapte, beciuri ale torturii, deportări, execuții, gropi comune și alte crime.

Despre unele din ele s-a scris, s-au instalat monumente, dar despre multe evenimente sau persoane, urmează să descoperim adevărul, cercetând documentele de arhivă.

Încă în anii 90, Gheorghe Ghimpu, care a trecut prin gulagul sovietic, împreună cu alți intelectuali, au marcat mai multe locuri din Chișinău, unde potrivit mărturiilor, pe timpul regimului sovietic au fost omorâți oameni nevinovați. O piatră comemorativă, care urma să fie înlocuită cu un monument, a fost instalată și în parcul Valea Morilor.

În curtea fostul sediu al NKVD-ULlui, astăzi str. Mateevici 111, în 1941  au fost găsite câteva gropi comune, cu zeci de oameni omorâți de bolșevici. Alături, se află și alte clădiri, folosite de comuniști pentru a-și ascunde crimele, care mai sunt pustii până astăzi - în popor se spune că sunt bântuite de stafii – adică de sufletele nevinovaților omorâți.

Pe locul fostelor gropi comune se află azi un local de agrement. Piatra comemorativă  instalată în 1990 a fost strămutată de către un agent economic, care a dorit să-și lărgească spațiul.

Șeful Agenției Naționale a Monumentelor, Ion Ștefăniță, menționează că documentele pentru acest local și terasa amenajată pe locul fostelor locuri ale terorii, au fost eliberate fără permisiunea Agenției. Istoricul consideră dacă s-ar face săpături,  s-ar mai putea găsi rămășițe ale victimelor NKVD-iștilor, chiar dacă în perioada sovietică această intrare în parcul Valea Morilor a fost reamenajată și teritoriul a fost răscolit cu buldozerul.

Ușurința cu care a fost transformat locul unui posibil memorial într-un local de agrement, vorbește despre faptul că memoria basarabenilor a fost distrusă masiv și sistematic, consideră Ion Ștefăniță: “Cu regret, aici s-a aplicat o politică de a șterge trecutul Basarabiei. Dintr-o perioadă în altă permanent s-a ars, s-a distrus, s-a mers cu lama buldozerului, pentru ca noile generații să nu-și cunoască istoria adevărată. Și în acest loc de asemenea, în perioada sovietică, multe urme au fost șterse. La fel s-a întâmplat și la str. Alexandru cel Bun 19, unde în beciurile existente, au fost exterminați mulți concetățeni incomozi regimului. Cred că dacă s-ar face o cercetare, câte ceva se mai poate găsi, pe lângă acele documente, care se păstrează la Arhiva Națională”, afirmă Ion Ștefăniță.

Am mers la Agenția Națională a Arhivelor, unde se păstrează dosarul cu privire la victimele descoperite în gropile de lângă sediul NKVD. Acesta este unul dintre zecile de mii de dosare, transferate din arhivele securității, la dispoziția fostului președinte interimar Mihai Ghimpu. Deși multe dintre ele au fost studiate de către membrii unei comisii speciale, cea mai mare parte dintre aceste documente încă nu au fost examinate, afirmă reprezentantul Agenției Naționale a Arhivelor, Alexandru Cerbu.

Dosarul despre victimele NKVD s-a păstrat ca prin minune și conține numele multor persoane găsite în gropile comune din sediul NKVD, identificate în august-septembrie 1941. Printre victime se aflau membri ai Sfatului Țării, intelectuali, preoți, seminariști. Identitatea unora a fost stabilită după sentințele găsite în buzunare, după șepci, haine, alte semne. Printre aceștia se aflau și frații Țanțu, fii fostului prefect de Chișinău, unul dintre ei angajat al postului Radio Basarabia. Relatează istoricul Maria Gogu:  „Când au fost dezgropate, în august septembrie 1941, cadavrele au fost identificate după sentințele pe care le aveau în buzunare. Iată în dosarul acesta se află câteva din ele, o parte nu s-au putut păstra pentru că erau în stare de putrefacție. Dar o parte, care au putut fi salvate, au fost anexate la dosar. Și acum se pot vedea urme de sânge pe aceste sentințe... Este vorba despre membri ai Sfatului Țării, cei care au activat în administrația românească, angajați de la căile ferate, preoți, intelectuali. Au fost reținuți cei care erau patrioți – așa scrie în dosar, membri de partid în perioada românească, angajați ai postului de radio local. Avem câteva nume aici – Rusu Teodor, pensionar, fost ofițer în armata țaristă –  a fost împușcat pe acest motiv – era una din categoriile de dușmani ai puterii sovietice. Roșca Ilarion, șef de secție la jandarmerie, Țanțu Pavel și Țanțu Petru, identificați după sentința de condamnare, fii fostului prefect de județ. Primul a fost angajat al postului Radio Basarabia. Unii, care nu aveau sentința în buzunare, au fost identificați după haine, cum a fost în cazul preotului Tudorache. Lazarev, subdirectorul Băncii din Chișinău, a fost recunoscut după cei doi dinți de aur. Mulți elevi, studenți, au fost recunoscuți după șepci”, menționează istoricul Maria Gogu, angajata Agenției Naționale a Arhivelor.

Istoricul Anatol Petrencu, specialist în istoria contemporană, președinte al Asociației neguvernamentale Institutului Pro-Memoria, a fost coordonator al unor proiecte, în cadrul cărora s-au editat volumele  catalogului victimelor regimului totalitar comunist - Cartea Memoriei, alte volume. Istoricul consideră că este nevoie de mai multe eforturi susținute din partea statului, pentru a descoperi tot adevărului despre crimele regimului comunismului, genocidului asupra basarabenilor. Anatol Petrencu: „În cadrul unor proiecte, care s-au desfășurat în perioada 2014-2018, împreună cu un grup de istorici, am editat mai multe volume, ce țin de memoria și relevarea crimelor comunismului. Începând cu anul 2019, subvenționarea statului în acest sens a fost stopată. Politica evident vine de la Federația Rusă, cu conducerea actuală, care încearcă din răsputeri să șteargă crimele comunismului. De fapt, lucrurile sunt împletite - pe de o parte Putin l-a vizitat pe Soljenițân în spital, dar pe de altă parte, nu permit niciun fel de cercetări serioase în domeniu. Memorialul rusesc, (o asociație ce  studiază crimele regimului sovietic), este considerat agent străin, ceea ce nu este adevărat. Există suficiente cazuri când istorici, care au cercetat crimele comunismului au fost persecutați, invocându-se alte motive.”, afirmă A. Petrencu.

Și în Occident nu se cunosc bine crimele comunismului. În acest sens este relevant  cazul istoricului francez Ștephane Curtois, care a fost audiat în Parlamentul francez, pentru cartea sa despre crimele comunismului mondial. „Totuși în ultimii ani, la nivel european, crimele comunismului au fost egalate cu cele ale nazismului, datorită eforturilor polonezilor și altor națiuni ce au avut de suferit de pe urma genocidului comunist”, menționează Anatol Petrencu.

Istoricul Anatol Petrencu pledează pentru crearea în Republica Moldova a unui Institut al Memoriei, subvenționat de stat, care ar studia detaliat documentele privind crimele comunismului. Fiind relevant în acest sens exemplul Poloniei și altor state, în care asemenea instituții activează de mulți ani și au un impact puternic asupra societății.

Este importantă educația tinerelor generații în spiritul valorilor și a memoriei naționale, care de asemenea ar trebui să fie o prioritate a statului, consideră istoricul.

Mai multe detalii aflați în cadrul emisiunii Memorial Basarabean, dedicate victimelor represiunilor organizate de NKVD în Chișinău, după 28 iunie 1940.