Unitatea românilor s-a produs pe cale pașnică, prin exprimarea doleanței tuturor păturilor populației. În acea perioadă, puterile aliate, care doreau un stat tampon în calea turcilor și a rușilor, au fost puse în fața faptului împlinit, acceptând alegerea românilor, susține doctorul în istorie, Ion Negrei, vice-președintele Asociației Istoricilor din R. Moldova, invitatul emisiunii Memorial Basarabean, într-un interviu realizat de Alina Rusu:

- Cum se ajunge la această variantă de unire a românilor, prin alegerea aceluiași domnitor în ambele state?

-  În cadrul Conferinței de la Paris de la 1858 s-a hotărât ca în cadrul unor adunări ad-hoc românii să se pronunțe asupra formelor lor de organizare politică. Condițiile pe care le puneau marile puteri erau ca fiecare țară să-și organizeze instituțiile sale, să-și aleagă un domnitor, admițând și unirea lor sub forma unor principate unite ale Țării Românești și Moldovei - fiecare cu domnitorul său. Românii au ales inițial un domnitor al Țării Moldovei, apoi același domnitor a fost ales și în Țara Românească. În felul acesta condițiile de jure au fost respectate, dar domnitorul era comun. Marile puteri europene au recunoscut această alegere, care a fost preferată de români. Fenomenul acesta a intrat în istorie ca politica faptului împlinit. Cerințele marilor puteri au fost ajustate la interesele românești.

Puterile aliate erau interesate ca să se formeze la hotarele cu imperiul Otoman și cu imperiul Rus un stat-tampon, pe care să-l controleze. Iar românii au format un stat național, un stat care să fie girat de interesele lor naționale. Și marile puteri au fost puse în fața faptului împlinit.

- De ce a fost ales anume A. I. Cuza și cum s-a întâmplat că oamenii simpli l-au îndrăgit mai mult, iar elitele politice nu prea l-au agreat?

- A. I. Cuza s-a aflat la cârma inițial a principatelor unite, apoi a României până în 1866. Candidatura lui a apărut la 3 ianuarie 1859. El era un colonel, șeful armatei Moldovei și convenea după toate calitățile. De asemenea, a jucat un rol faptul că nu avea legături cu dinastiile domnitoare din Moldova, era un mare patriot, un om pentru care interesul național era mai presus de toate A fost o candidatură reușită, care a fost acceptată și de alegătorii din Țara Românească. Mai ales, la presiunea țăranilor și a orășenilor, care și-au exprimat dorința de a alege un domnitor pentru ambele țări. Că l-a iubit poporul - este adevărat. Și l-a iubit după reformele pe care le-a înfăptuit, după faptele sale de care a dat dovadă după ce a fost ales domnitor. În mentalitatea colectivă A. I. Cuza a rămas drept un domnitor care s-a girat întotdeauna de interesul național. Reformele pe care le-a înfăptuit au schimbat și viața politică și viața economică și culturală și socială.

- Cum a fost sărbătorită Mica Unire la Chișinău în 1918 - pentru prima oară în capitala Basarabiei?

- Pentru prima oară românii de aici au putut să participe la această sărbătoare în 1918, când imperiul Rus căzuse, iar Basarabia se proclamase Republică Democrată Moldovenească și începând cu 10 ianuarie 1918 pe teritoriul ei intrase și armata română. Astfel la 24 ianuarie 1918, când se împlineau 59 de ani de la unirea principatelor, la Chișinău au fost organizate mari manifestări cu prilejul acestui eveniment. Și în primul rând, însăși proclamarea independenței Republicii D. Moldovenești în contextul în care în Rusia situația de anarhie degrada și aluneca pe panta războiului civil. În felul acesta se deschidea perspectiva de unire cu România, eveniment care s-a produs în 27 martie același an. Au fost mai mult acțiuni în această perioadă la Chișinău - spre exemplu lansarea unui manifest de unitate națională românească, semnat de intelectualii care se aflau aici din Ardeal, Bucovina, Vechiul regat, din Macedonia. Împreună au semnat acest manifest de unire politică a tuturor țărilor și a tuturor românilor, 24 de mari personalități - juriști, profesori, jurnaliști, politicieni. În felul acesta s-a avansat ideea că Vechiul regat trebuie să-și reîntregească teritoriile cu românii, care la momentul acela - iarna anului 1918 - încă se aflau sub stăpânire străină”.

Tot în cadrul actualei ediții a emisiunii Memorial Basarabean puteți audia un scurt interviu cu doctorul habilitat în drept, profesorul universitar, Alexandru Arseni. “Titlul de doctor honoris cauza în drept poate fi acordat marelui poet al neamului, Mihai Eminescu, în baza ideilor din opera sa publicistică”, consideră juristul Alexandru Arseni.