9 mai la Chișinău, între „lumea rusă” și speranța unui viitor european. Ziarul de Gardă publică un reportaj cum a fost marcată ziua de 9 mai la Chișinău, care s-a transformat într-un oraș al contrastelor: de la muzica rusească, panglica „Sfântul Gheorghe” și drapele roșii cu secera și ciocanul, etalate în prima parte a zilei de adepții „lumii ruse” până la tradiții moldovenești, cântece patriotice și diversitate culturală etalate în orășelul european în a doua parte a zilei.

Secera, ciocanul și alte simboluri ale URSS, în centrul capitalei. Jurnal.md a relatat cum s-au reunit socialiștii și comuniștii la „Marșul Victoriei”, mulți dintre aceștia purtând sfidător în piept panglica negru-oranj, interzisă în Republica Moldova încă din aprilie 2022. Printre participanți au fost observați Igor Dodon, Vladimir Voronin, Vasile Tarlev și Zinaida Greceanîi, dar și ambasadorul neacreditat al Rusiei la Chișinău, Oleg Ozerov, care a atras atenția prin afișarea tricolorului rusesc, atașat de buchetul său de flori. Participanții au scandat „Moldova”, „Ținem minte, ne mândrim”, „Победа” și „Спасибо деду за победу”. Festivitatea socialiștilor și comuniștilor a fost acompaniată fără reținere de melodii sovietice de război, cum ar fi „Katiușa”.

Cotidianul reține comentariul lui Alexandru Tănase, despre marșul de 9 mai: „Nu mai este o comemorare. Este un sabat politic al neofascismului rusesc. Este un mesaj direct adresat Republicii Moldova. Ceea ce se întâmplă anual în centrul Chișinăului nu este despre trecut. Este despre viitor — despre ambiția Rusiei de a reconstrui imperiul”. Potrivit fostului președinte al Curții Constituționale „VICTORIOFRENIA” reprezintă „forma supremă de degenerare morală”, în care persoane care „nu au mirosit niciodată praful frontului” defilează în uniforme ale unui imperiu dispărut și transformă memoria victimelor războiului „într-un circ obscen al neoimperialismului rus”. „Sub pretextul „victoriei asupra fascismului”, acești rătăciți glorifică exact matricea politică ce a produs Gulagul, deportările, foametea organizată, ocupația Basarabiei și, astăzi, războiul criminal împotriva Ucrainei. Este una să comemorezi victimele unui război monstruos. Și cu totul altceva să defilezi prin centrul Chișinăului cu simbolurile imperiului care ne-a deportat bunicii, ne-a înfometat părinții, ne-a rusificat limba și a exterminat sute de mii dintre conaționalii noștri”, a subliniat Alexandru Tănase. Avocatul care a reprezentat grupul Ilașcu la CEDO, a mai amintit că, „sub aceste simboluri”, Rusia „ne-a ucis tinerii pe Nistru în 1992” și continuă să ocupe ilegal o parte a teritoriului Republicii Moldova.

Pe de altă parte, aflat la Chișinău de Ziua Europei, președintele Ciprului, Nikos Christodoulides, a declarat că prioritatea președinției cipriote a Consiliului Uniunii Europene rămâne deschiderea oficială a capitolelor de negocieri. De partea sa, șefa statului, Maia Sandu, spune că R. Moldova este hotărâtă să facă pași fermi în parcursul european în această perioadă, relatează RFI Moldova. Extinderea Uniunii Europene este o necesitate geopolitică, iar Republica Moldova a înregistrat progrese remarcabile în procesul de aderare, a declarat președintele Ciprului, Nikos Christodoulides, într-o conferință de presă, la Chișinău. Obiectivul de bază al președinției Ciprului rămâne deschiderea oficială a capitolelor de negocieri, începând cu Clusterul numărul 1,Valori fundamentale, în luna iunie. Acest capitol este de fapt coloana vertebrală pentru negocierile de aderare se referă la supremația legii, reformele, justiție, drepturi fundamentale și am toată încrederea, cu forțele noastre comune acest scop cu adevărat va fi obținut.

Tot mai mulți români și-ar dori o unire cu Moldova, scrie jurnalista Sabina Fati de la București într-o analiză pentru DW. Pentru Republica Moldova, o posibilă unire cu România, fie și doar economică, ar fi un mare ajutor pentru aderarea la UE, mai ales că mica republică negociază integrarea europeană în tandem cu Ucraina. În același timp, însă, aderarea unei țări mici se face mai ușor, deși dacă are o enclavă rusă pe teritoriul său, totul se complică. În România, aceste dezbateri sunt confiscate de formațiunile naționaliste, remarcă autoarea. O cercetare sociologică făcută de INSCOP Research luna trecută scoate în evidență numărul mare de români care sunt gata să voteze pentru unire:  72% dintre cei întrebați ar vota „da” într-un astfel de referendum, 21% s-ar opune, iar restul nu știu încă ce vor face. Despre oportunitatea geopolitică a unei uniri, oficialii români nu au vorbit încă și nici nu există la nivel public vreo analiză a impactului economic al unei astfel de decizii. De câți bani ar avea nevoie România pentru a susține unificarea și câți ani ar dura întreg procesul? Toate acestea sunt detalii care nu se discută încă în public.