„Republica Moldova, ca succesoare a RSSM, a avut și are exact traseul pe care l-a gândit și l-au clădit autoritățile de la Kremlin. Din primele momente ale mișcării de eliberare națională – care a fost o reacție sinceră și firească a populației – în fruntea acesteia au fost interpuși oameni formați, verificați și instruiți de școala sovietică de securitate, care aveau sarcina să controleze și să direcționeze masele, menținându-se în sfera de influență rusească. Repet, dorința de libertate a fost una sinceră și firească”, menționează Mariana Țăranu.

Proclamarea independenței de stat față de URSS, la 27 august 1991, a fost o acțiune firească și logică în șirul de evenimente. Pe rând, toate republicile unionale își proclamau independența, iar gestul autorităților de la Chișinău se înscria în context.

„La cârma noului stat independent au fost numite/alese aceleași cadre create la Moscova. Mai mult, încet-încet s-a impus și eșalonul doi a Partiduluiu Comunist. Lipsa de viziune, dar și „ofranda” pe care sunt obligați să o dea Moscovei acești politicieni se menține până în prezent, drept dovadă este faptul că până în prezent Republica Moldova are două centre de putere: unul la Chișinău și altul la Moscova”, opinează istoricul.

În opinia sa, istoria a demonstat că unul din elementele fundamentale ale oricărui stat este existența și promovarea unei idei naționale, idee care ar fi acceptată și în care s-ar regăsi toată populația statului. Or, în Republica Moldova clasa politică a făcut tot posibilul ca populația să fie tot mai divizată: fie în baza criteriului confesional: existența bisericilor ortodoxe aflate sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei și a bisericilor ortodoxe aflate sub jurisdicția canonică a Bisericii Ortodoxe Române; a celei lingvistice și etnice (moldoveni sau români), existența unei enclave în raionele de est ale Republicii Moldova, crearea lentă a celei de a doua – în zonele compact locuite de reprezentanți etniei găgăuze.

Mariana Țăranu spune că este necesară unificarea societății și acest lucru este posibil. În momentul în care toate statele au reușit, înseamnă că e posibil. De maturitatea clasei politice depinde unificarea societății, prin promovarea unei idei naționale.

„În 29 de ani de independență, populația Republicii Moldova nu a avut parte de o clasă politică care să-i reprezinte interesele – aceasta e cea mai mare tragedie. Acceptarea pe liste de partid a tinerilor școliți în statele cu o democrație autentică, dar care să cunoască realitățile societății moldovenești, consider că ar fi o soluție. Astfel de tineri există, evident că există. Întrebarea e alta, există în Republica Moldova partide politice care să-i accepte? Eu cred că, deocamdată, nu există”, spune Mariana Țăranu.

Istoricul crede că la aniversarea a 29-a de la proclamarea Independenței Republicii Moldova, probabil, se vor organiza unele evenimente oficiale – atât cât permite situația: la postul public de televiziune se va transmite un concert, unii lideri politici vor felicita oamenii, mizând pe dividende politice. „În ceea ce privește poporul, apoi sunt convinsă că va fi un temei de meditație la șansele pierdute din cauza politicienilor întâmplători și mediocri care au condus și conduc Republica Moldova”, a mai spus Mariana Țăranu.

Mariana Țăranu este originară din satul Cimișeni, raionul Criuleni. A absolvit facultatea de Istorie și Etnopedagogie a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă”. În anul 2005 a susținut teza de doctor în științe istorice Politica statului față de intelectualitatea din Rusia sovietică (1917-1922). A publicat peste 30 de studii și articole științifice, abordând în special temele ce se referă la politica statului față de intelectualitate în primii ani ai puterii sovietice, precum și politica de teroare a statului sovietic pe teritoriul românesc al Moldovei de la Est de Prut în timpul primului an de ocupație sovietică (1940-1941).