Nicolae Negru, observă în Ziarul Național că rândurile aspiranților la postul de președinte al Republicii Moldova încep a se rări, „filtrul” de 15 mii de semnături nu e ușor de trecut pentru unele partide mai mici, darămite pentru candidații independenți cvasinecunoscuți, câțiva dintre ei s-au și dat bătuți, așa că în buletinele de vot vor fi înscrise mai puține nume de candidați decât s-a crezut. Aceasta însă nu simplifică esențial sarcina alegătorului, căci nu e ușor a discerne între ofertele nu numai divergente, ci și antagonice ale candidaților care au depus deja listele cu semnături sau sunt pe cale să le depună.Potrivit editorialistului, alegătorul proeuropean, care sonsideră că nu ne putem integra în Europa, decât după ce scoatem instituțiile statului din captivitatea lui Plahotniuc, au două opțiuni: să voteze candidatul PAS sau cel al Platformei DA. Până a se cunoaște unele detalii din biografia liderului PPDA, Andrei Năstase, ideea unui candidat comun din partea acestor partide părea fără cusur.

Acum însă, dacă Maia Sandu, liderul PAS va ceda presiunilor, o parte din alegătorii PAS nu vor vota candidatul „comun”, deoarece „profilul” liderului Platormei DA nu inspiră încredere, echipa sa și sursele sale de finanțare ridică semne de întrebare, sunt obscure, așa încât nu putem exclude aici și implicarea lui Platon (alias FSB) și mai există și riscul ca viitorul președinte, loial unui alt grup de oameni de afaceri, să transforme Președinția într-un câmp de luptă și de reglare de conturi între oligarhi. În cazul acesta, rămâne de văzut cine trebuie considerat răul mai mic, Plahotniuc sau Năstase? În orice caz, forțele care s-au mobilizat pentru a o înlătura pe Maia Sandu din cursa electorală sunt impresionante și aparțin prea vizibil unei singure tabere ca să nu suspectăm o atitudine orchestrată, tendențioasă, un interes personal.

Vasile Gârneț susține în Ziarul Național că cei mai criticați candidați la prezidențiale, urmărind presa, sunt Andrei Năstase și Maia Sandu. Vinovăția lor cea mare constă, se pare, în faptul că încă n-au reușit să se certe, să se despartă definitiv și că mai hrănesc publicul cu mitul „candidatului comun”. Asta îi înfurie pe analiștii și comentatorii „independenți”, care aprind zilnic fitiluri: poate-poate or detona bomba despărțirii dintre cei doi spartani ai dreptei antioligarhice și proeuropene. Socialistul Dodon, care cheltuiește enorm în această campanie încă nedeclanșată, promite să câștige alegerile din primul tur. Ziaristul Dmitri Ciubașenco, ancorat în golful Partidului Nostru…, adică al lui Renato Usatîi, face mutări strategice pe tabla de șah: pe lângă faptul că ne va scăpa de oligarhi și de unioniști, promite să mute capitala Moldovei pe Nistru, la Mărgioara. Mihai Ghimpu, unionistul reșapat, le cere celorlalți candidați pro-români să se retragă în favoarea sa, pentru că, el, președinte PL, are șanse mai mari. Ceea ce automat stârnește legitima revoltă a unui alt veteran al mișcării unioniste: Vitalia Pavlicenco.Dar cel mai tare mesaj lansat de candidații la prezidențiale este cel al lui Mihail Garbuz, liderul partidului „Patrioții Moldovei”, care ne anunță, simplu și direct, într-un videoclip electoral, că el este omul ales de Dumnezeu… remarcă Vasile Gârneț.

Maia, un obstacol în calea bărbaților politici, titrează Ziarul de Gradă. Băr­ba­ții poli­tici din Mol­dova devin tot mai deran­jați. Nu e des­tul că feme­ile au drep­tul la vot, acum mai au și drep­tul de a can­dida. Și unele chiar iau acest drept în serios și can­di­dează. Ulti­mul exem­plu șochează. Una, pe nume Maia, ener­vează rău. Dacă va eșua cam­pa­nia libe­ra­li­lor – Maia e de vină, căci nu e sufi­cient de uni­o­nistă în decla­ra­ții, dacă va eșua cam­pa­nia soci­a­liș­ti­lor – Maia e de vină, că nu e căsă­to­rită, dacă pierd demo­cra­ții… Cum să piardă demo­cra­ții? Mai degrabă o pră­pă­desc ei pe Maia cu toată Mol­dova ei.  Cum poate o femeie să fie acum preșe­dinta Repu­bli­cii Mol­dova? Acum, toc­mai acum, când este atâta treabă băr­bă­tească de făcut, de spă­lat urmele mili­ar­du­lui, prin­ci­pa­lul. Or, spă­la­tul e treabă feme­iască, dar spă­la­tul unui mili­ard nu poate fi lăsat pe ume­rii unei femei. Ast­fel, băr­ba­ții poli­tici, din diverse par­tide, s-au unit, au pus mâi­nile pe găleți de zoi și își educă elec­to­ra­tul, conchide Ziaruld de Gardă.

Un spectacol dezamăgitor, așa vede actuala campanie electorală Răzvan Voncu de la Adevărul. Pentru ziarist, marea întrebare nu este cine va câștiga alegerile prezidențiale din Republica Moldova. Având în vedere ce se întâmplă la Chișinău din 2014 încoace – și anume, deturnarea, de către clasa politică, a sensului votului dat de cetățeni în decembrie 2014 –, răspunsul la această întrebare e transparent.

Marea întrebare e: cine va fi candidatul „patrioților”? Cine va reprezenta actuala majoritate, care pretinde că merge către Europa?

Răspunsul nu e, cum s-ar putea crede, la prima vedere, unul indiferent. Mai toți marii câștigători ai unor alegeri au început prin a fi perdanții altora. O înfrângere, acum, pe fondul unei campanii inteligente, care să îi pună probleme reale lui Dodon și să îl oblige la concesii, care să recapaciteze publicul și majoritatea în favoarea reformelor și al spiritului de demnitate din 2009, ar conta mai mult decât o victorie dinainte aranjată. Ar putea duce la nașterea unui lider, de care majoritatea pro-europeană are mare nevoie, acum și în viitor.