Liviu Ciulei (1923 - 2011)

Povestea lui Liviu Ciulei se contopește cu cea a Teatrului Bulandra, în care s-a afirmat și a lucrat, pe care l-a condus timp de 10 ani și l-a facut să devină cea mai importantă instituție teatrală a vremii.

A început în 1949 ca actor, adus de Lucia Sturdza Bulandra, devenind în 1957 regizor – a montat Omul care aduce ploaia de Richard Nash – și, din 1963, director al teatrului până în 1972; direcție la care este forțat să renunțe după interzicerea spectacolului Revizorul, montat de Lucian Pintilie.

Directoratul lui Liviu Ciulei a marcat începutul unei perioade faste pentru Teatrul Bulandra, când s-au montat spectacole de excepție: Cum vă place - un spectacol revoluționar, creat în 1961 – urmat de alte creații de exceptie - Opera de trei parale, Leonce și Lena, O scrisoare pierdută.

A descoperit și format o școală de actori iar toți marii actori și-au legat numele de el: Clody Bertola, Ileana Predescu, Gina Patrichi, Fory Etterle, Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Victor Rebengiuc, Irina Petrescu, Mariana Mihuț, Rodica Tapalagă, Ion Caramitru, Florian Pittiș, Ștefan Bănică toți aceștia reprezentând generația de aur a teatrului românesc.

Liviu Ciulei a fost regizor de teatru și de film, arhitect, scenograf, actor, profesor. A studiat arhitectura și, în paralel, teatrul la Conservatorul Regal de Muzică și Teatru din Bucuresti.

Povestea de astăzi, de la " Ascultă Vocea", este legată de începuturile lui Liviu Ciulei în lumea teatrului românesc.

Tags

Alte Noutati

Mircea Horia Simionescu (1928 - 2011)

Era născut în 1928, deodată cu Radioul (înaintea lui, de fapt) și nu rata niciun prilej, când venea în strada General Berthelot, la vreo înregistrare, să amintească acest lucru.

30 Noiembrie 2013 13:03

Harry Brauner (1908 - 1988)

S-a născut într-o familie cu mulți copii. Tatăl său era cherestegiu și practica spiritismul. A fost fratele celebrului pictor suprarealist Victor Brauner.

29 Noiembrie 2013 11:15

George Calboreanu (1896 - 1986)

A realizat legendara interpretare a personajului Ștefan cel Mare, din spectacolul „Apus de soare“, după piesa scrisă de Barbu Delavrancea în 1909 și pusă în scenă la Teatrul Național din București, sub direcția regizorului Sică Alexandrescu, în anul 1956.