Uniunea Sovietică a avut o politică agresivă, de impunere a forței în raport cu statele vecine, în special față de România și Polonia, țări pe care a vrut, la un moment dat, să le desființeze definitiv, a declarat marți, dr. Leonid Ghibianskiy, de la Institutul de Slavistică al Academiei de Științe a Rusiei. Afirmațiile sale au fost făcute în cadrul conferinței „Basarabia 1812, problema națională și implicațiile internaționale”.

Istoricul moscovit a mai admis că cercetătorii sovietici au aflat abia la sfârșitul anilor 80 despre prevederile secrete ale Tratatului Ribbentropp-Molotov, privind împărțirea Poloniei și ocuparea țărilor baltice și Basarabiei, lucru care a dat peste cap întreaga istoriografie națională, construită pe ideea eroismului antifascist.

Alberto Basciani, doctor în istorie al Universității din Roma, a vorbit despre consecințele perioadei de ocupație sovietică a Basarabiei, dintre 1940-1941, pe care l-a numit „anul oribil”, citând din mărturiile diplomaților italieni de la Chișinău imediat după 28 iunie 1940.

Problema Basarabiei în relația dintre România și URSS, în perioada 1964-1989, a fost dezbătută de dr. Vasile Buga, de la Institutul Național pentru studiul totalitarismului al Academiei Române. Acesta a vorbit despre faptul că, în ciuda aparențelor, Basarabia nu a lipsit de pe agenda discuțiilor liderilor comuniști de la Moscova și București, succesorul lui Stalin, Nikita Hrușciov avansând chiar ideea unui plebiscit pentru rezolvarea disputei teritoriale.

Doar demiterea lui Nikita Hrușciov și moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej a împiedicat organizarea referendumului în care locuitorii Basarabiei să decidă cărei țări să îi revină această provincie.