”Am obesrvat că scriitorii basarabeni sunt cei care au introdus limbajul crud în literatura română, ceea ce a fost binevenit. Pentru că după atâta pudoare a cenzurii comuniste, dintr-odată s-a putut vorbi pe șleau. Și limbajul acesta ”buruienos” cum îi zicea Creangă, a fost impus și introdus la noi și continuă să fie de către basarabeni. Dintre scriitorii recenți din Basarabia pe care i-am citit m-a impresionat foarte plăcut tănăra Tatiana Țibuleac. I-am citit două romane, ”Vara în care mama a avut ochii verzi” și ”Grădina de sticlă”. Ambele mi-au plăcut foarte mult. E clar că e foarte talentată”.

Unul din cele două premii ale Uniunii Europene pentru Literatură câștigate de scriitoare, cel din 2018, a fost desemnat pentru nuvela ”O voce”. Povestirea este dedicată intelectualei Monica Lovinescu cea care și-a dedicat viața și opera luptei împotriva totalitarismului communist. După cel de-al Doilea Război Mondial Monica Lovinescu  a trăit și activat în exil în Franța, fiind una din cele mai cunoscute voci ale postului anticomunist Radio Europa Liberă. Nu și-a mai reîntâlnit mama niciodată, decedată în închisorile staliniste.

”La cea de a doua premiere, în 2018, a fost un concurs care a avut câteva condiții, textul să se încadreze în 2000 de cuvinte și să se refere la o valoare europeană. M-am gândit atunci care este valoarea mea primordială fără de care nu aș putea trăi.  Mi-am dat seama că este vorba de libertate. Nu speram să iau premiul dar știam că vor fi publicate toate prozele și atunci m-am gândit să fac ceva pentru cineva care chiar merită asta, adică să profit de ocazie și să scot în față o persoană pe care o consider o eroină și anume  Monica Lovinescu.  Se vorbește mult prea puțin despre ea, inclusiv în România, iar în Europa cu atât mai puțin. Și iată că acum oamenii au întrebat desprea ea, au căutat-o pe internet, i-au căutat vocea care este una inconfundabilă.  Avea o voce ușor răgușită dar foarte hotărâtă. Îți închipuiai un om mare, și când o vedeai ea era un fir de om dar cu un curaj enorm. Soarta ei atât de grea pe care a dus-o cu o demnitate incredibilă a fost în felul acesta, îmi fac iluzia, un pic mai cunoscută. Mă gândesc că dacă s-ar fi făcut în jurul ei mai mult tam tam ea ar fi trebuit să fie printre martirii europeni” potrivit Ioanei Pârvulescu.  

Născută în 1960 la Brașov, Ioana Pârvulescu este eseită, publicistă, critic literar și profesor la Universitatea din București.  A coordonat seria „Cartea de pe noptieră” a Editurii Humanitas și a fost editor la revista România Literară. De asemenea, a făcut traduceri din franceză și germană. A publicat mai multe cărți despre viața cotidiană a secolului al XIX-lea, a perioadei interbelice și a celei comuniste.