Valsul său, compus pentru „Gingașa și tandra mea fiară”, din filmul regizat de Emil Loteanu, e considerat de UNESCO una dintre cele patru capodopere muzicale ale secolului XX.

Născut la 1 martie 1937, în satul Mocra de pe malul stâng al Nistrului, Eugen Doga a trăit perioada celor mai mari drame ale secolului – războiul, foametea organizată de regimul sovietic de ocupație, mai apoi destrămarea imperiului și anii în care statele încercau să-și croiască drumul spre libertate.

Printre ultimele interviuri acordate pentru Radio România Chișinău, în vara anului trecut, maestrul se declara mulțumit de soarta pe care a avut-o.

Cea mai importantă lecție învățată în această viață, spunea el, a fost că „nimic nu poate fi făcut în viața asta fără dragoste”.

Radio Chișinău vă prezintă astăzi, 3 iunie – ziua în care maestrul s-a stins din viață – In Memoriam, interviul video, și câteva din declarațiile sale despre sensul vieții, iubire, despre Eminescu și Micle, interviu acordat de compozitor acasă, în Salonul său Muzical de pe strada Mihai Eminescu din Chișinău, în iunie 2024.

**

Eugen Doga credea în forța transformatoare a iubirii.

„Dacă nu era Micle, nu cred că era să îl avem pe Eminescu cel pe care îl avem. Nu știu cât de mult l-a inspirat pe el frumusețea Veronicăi Micle, mai mult cred au fost calitățile ei spirituale.”

Credea în destin și în viața predestinată fiecărui om la naștere, taina fiind sursa care pune totul în mișcare:

„Cred că fiecare om se naște având deja înregistrată o predestinare, ascunsă într-un „cip” în care stă ascunsă întreaga viață care mai apoi se dezvăluie.

Omul se naște cu viața lui deja gata, dar fără a ști ce îl așteaptă. Slavă domnului că nu avem deocamdată această posibilitate să cunoaștem ce este scris în „cip”-ul acela. Taina este sursa care dă mișcare. Dacă nu ar fi fost taina, eram să fim persoane fizice fără suflet.”

A trăit perioada celor mai mari drame ale secolului, războiul, foametea, mai apoi destrămarea imperiului și anii în care Republica Moldova a încercat să-și capete independența autentică, dar se declara mulțumit de viața pe care a avut-o.

„Sunt mulțumit de distanță parcursă până acum. Fiecare porțiune are amprente frumoase. Chiar perioada aceea de foamete, în acea perioadă grea de a rezista, de a ne salva viața se nășteau niște energii care mai apoi s-au prefăcut … aceste stări, de diferită culoare, ele s-au prefăcut în etape emoționale.”

Cea mai importantă lecție învățată de maestrul Eugen Doga a fost, însă, Dragostea: „Am înțeles că nimic nu poate fi făcut în viața asta fără dragoste, care este în toate. Dragostea este o taină, foarte puternică. Tare scurte sunt brațele noastre ca să o cuprindă…”

Cea mai mare restanță în peste trei decenii de independență ai Republicii Moldova faptul că poporul român continuă să fie încă dezbinat „de niște ape și granițe”.

 „Suntem dezbinați și asta este o mare problemă. Ne-am făcut Republica Moldova de parcă cea de dincolo de Prut este altceva. Noi dacă am fi uniți, tot neamul românesc, integru, am vorbi altfel, și vizavi de ceea ce se întâmplă în Ucraina. Ce ne încurcă să ne adunăm tot neamul împreună? Nu pot înțelege cum atunci să-l tăiem în două pe Eminescu, Alecsandri, pe același Decebal. Hai de acolo să începem… Eu nu sunt om politic, eu sunt artist și caut prin mijloacele artistice să apropii această integrare.”

Să ne iubim pământul, să ne iubim țara pentru că „avem aceleași simțiri, același trecut și viitor”, a fost îndemnul maestrului Eugen Doga pentru generațiile viitoare:

„Să ne iubim pe sine. Să iubim pământul, Țara pe care o avem, sau care nu o avem în realitate, dar care există în conștiința noastră. Avem aceleași simțiri, aceleași gânduri și visăm la aceeași perspectivă care trebuie susținută și dezvoltată, fără frică și fără umbrele acestea care ne sunt aduse de undeva în conștiință.”

Președinta Maia Sandu a anunțat astăzi că ziua funeraliilor lui Eugen Doga va fi decretată zi de doliu național.

Drum lin, Maestre!