Citim câteva opinii în legătură cu acest subiect publicate pe site-ul jurnal.md. Astfel, expertul Watchdog, Valeriu Pașa, consideră că este o provocare pusă la cale de Tiraspol pentru a da vina pe Ucraina. „O provocare ieftină a FSB-ului la Tiraspol. Evident că vor acuza Ucraina, probabil vor arăta și ”reținuți” la fel ca în cazul ”atentatului” contra lui Soloviov. Cine naiba să îi creadă că diversioniști care ar avea minte să pătrundă cu lansatoare Șmeli în centrul Tiraspolului nu ar avea minte să afle că e zi de odihnă și vor ataca o clădire goală?”, a comentat Valeriu Pașa, citat de jurnal.md.

Tot de aici reținem și părerea deputatului PAS, Dan Perciun, care declară  a avut așteptări ca serviciile secrete să stopeze banii din Rusia pentru anumite partide și mișcări din R. Moldova. De asemenea, parlamentarul a declarat la o emisiune de la postul  de televiziune Jurnal TV, că „ne așteaptă o perioadă sensibilă până la 9 mai și atunci va fi o zi complicată, pentru că se va specula foarte mult pe acea interzicere a panglicii. Forțele reacționare vor încerca să se mobilizeze în jurul aceste idei comune și să destabilizeze situația. Este important să acționeze toate instituțiile de stat”.

La același subiect își scrie editorialul în Ziarul Național Nicolae Negru, intitulat „Riscul anului 1940”.

„Nu este exclus ca, mâine-poimâine, transnistrenii vorbitori de limbă rusă să se plângă lui Putin că sunt persecutați de „naziștii” de la Chișinău. De altfel, liderul separatist, Vadim Krasnoselski, s-a și plâns ieri că brava republicuță nerecunoscută de nimeni este blocată economic de autoritățile „statului vecin”. Și „atacul” asupra KGB-ului local a venit la țanc, când e nevoie de un pretext de invazie. Așa că de la „denazificarea” Ucrainei până la „denazificarea” Republicii Moldova e doar un pas. Acum se vede mai limpede ca niciodată că „neutralitatea” în vecinătatea Rusiei e, în cel mai bun caz, o prostie”.

Editorialistul punctează că  nimeni nu-ți asigură securitatea, cu atât mai mult dacă ție nu-ți pasă de ea.

„Retransformarea celui de-al doilea stat românesc într-o gubernie rusă, depinde de rezistența ucrainenilor. Dacă sunt înfrânți, există riscul repetării anului 1940, cu liste de „rusofobi” și sute de cadavre aruncate în gropile cu var din Valea Morilor, cu elita decimată din nou, cu mii de refugiați peste Prut... Atrocitățile din Bucea, Mariupol și alte localități ale Ucrainei ne demonstrează că barbaria, cruzimea invadatorilor nu poate fi exagerată, mai ales când Putin nu îi pedepsește, ci îi decorează”, opinează Nicolae Negru.  Editorialistul mai scrie că Republica Moldova, și România ar trebui să ajute Ucraina cu tot ce e posibil.

La Europa Liberă, analistul politic Igor Boțan, directorul executiv al Asociației pentru Democrație Participativă (ADEPT), crede că autoritățile de la Chișinău ar trebui să transmită un mesaj limpede că Republica Moldova va opune rezistență militară în cazul unei agresiuni rusești. „Dacă dorim să avem un stat independent, să ne integrăm în Uniunea Europeană trebuie să transmitem un mesaj foarte clar: deși riscăm să fim înfrânți, cel puțin trebuie să demonstrăm că avem intenția să ne apărăm pentru că ulterior vom putea revendica faptul că am fost atacați și ne dorim recăpătarea suveranității și integrității teritoriale”. Analistul ADEPT a arătat însă înțelegere față de decizia autorităților de la Chișinău de a nu impune sancțiuni Rusiei pentru invadarea Ucrainei, spunând că R. Moldova trebuie să rămână precaută.

În Ziarul de Gardă citim un reportaj despre moldovenii care au participat la lichidarea consecințelor dezastrului de la Cernobâl. „Amintiri din infern: „Noi am fost la Cernibîl, dar de acolo încă nu ne-am întors”

„Am construit calea ferată spre reactor. Traversele le duceam în brațe noi, ostașii”, ”Când am născut al doilea copil, nu încetam să întreb medicii dacă e sănătos”, „De două ori ne-au dat câte o linguriță cu iod”, „Am dus pe mâini sicriele a 18 cernobîliști”, „Atomul pașnic, ieșit de sub control, reprezintă un mare pericol.”

Sunt câteva mărturii dureroase pe care le găsiți în paginile Ziarului de Gardă.

„În cei 36 de ani, câți au trecut de la catastrofa nucleară de la Cernobîl, cei care au participat la lichidarea consecințelor acelui dezastru au trăit, zi de zi, clipă de clipă, cu amintirile despre ceea ce le-a fost dat să suporte”.