Percepțiile și așteptările cetățenilor  

Sondajele de opinie relevă că cetățenii sunt dezamăgiți și nemulțumiți de calitatea guvernării. Îngrijorările cetățenilor sunt provocate preponderent de (vezi pagina 15): creșterea prețurilor – 28%; nivelul scăzut al salariilor și pensiilor – 17%; războiul din Ucraina – 15%; situația economică din țară – 9%; ineficiența guvernării – 7% etc. În astfel de circumstanțe, opoziția parlamentară, reprezentată de Blocul comuniștilor și socialiștilor (BCS) și Partidul Șor, a decis să verifice gradul de nemulțumire a cetățenilor, organizând o serie de proteste împotriva guvernării, din cauza inflației galopante și a efectelor acesteia. Protestele au avut rezonanță, dar amploarea lor nu a impresionat. Aceleași sondaje de opinie arată (vezi pagina 39) că 1/3 din cetățeni ar susține protestele împotriva actualei guvernări, dar numai 14% ar participa la manifestații. În contrast, aproximativ o jumătate din respondenți nu susțin și nu au de gând să participe la proteste. Astfel, nu e de mirare că protestele inițiate de opoziție nu se bucură de suportul masiv al cetățenilor.

Analiza datelor sondajelor ne face să credem că, deocamdată, justificările guvernanților sunt mai convingătoare decât acuzațiile opoziției la adresa acestora. Există mai multe explicații pentru această stare de fapt. În primul rând, potrivit sondajelor, în ultima vreme s-ar produce o inversie în preferințele informaționale ale cetățenilor. E dificil de crezut, dar posturile TV afiliate opoziției pro-rusești și celei pro-oligarhice (vezi pagina 7) ar fi pierdut deja întâietatea în concurența pentru telespectatori cu posturile independente și cele finanțate de la buget. În al doilea rând, guvernanții pare să fi convins majoritatea cetățenilor că criza energetică și inflația galopantă sunt provocate de invazia Rusiei în Ucraina. Oferindu-li-se posibilitatea să numească trei lucruri care-i îngrijorează cel mai mult, respondenții au evidențiat: războiul din zonă – 59%; prețurile – 57% viitorul; copiilor – 35% etc. (vezi pagina 4). În privința războiului Rusiei împotriva Ucrainei, 41% din respondenți consideră că e vorba despre o invazie nejustificată, în timp ce doar 15% cred că ar fi vorba despre scopul declarat al invaziei – eliberarea Ucrainei de nazism (vezi pagina 23). Aici este potrivit să se remarce că 41% din respondenți consideră că însuși regimul lui Putin este unul fascist (vezi pagina 35). Mai mult, 46% din respondenți consideră că forțele ruse au lovit intenționat atât ținte militare, cât și obiecte civile și doar 10% consideră că forțele ruse au lovit doar ținte militare, civilii neavând de suferit (vezi pagina 26).

Nu încape îndoială că situația sicio-economică complicată din Republica Moldova și războiul din Ucraina au modulat așteptările de viitor ale cetățenilor. În acest sens, dacă ar avea de ales între aderarea la Uniunea Europeană (UE) și Uniunea Economică Eurasiatică, atunci scorul ar fi de 55% la 22% (vezi pagina 31). În contextul războiului din Ucraina, guvernarea s-a grăbit să depună cererea de aderare a Republici Moldova la UE. În consecință, 51% din respondenți consideră acest pas corect, iar 37% - ca fiind o greșeală (vezi pagina 34). S-ar putea ca o bună parte din cei 35% de respondenți, care pledează pentru unirea Republicii Moldova cu România (vezi pagina 30) să fie și ea nemulțumită de depunerea cererii de aderare la UE. Unirea ar aduce teritoriul Republicii Moldova în UE și sub umbrela NATO fără a trece prin proceduri anevoioase și de lungă durată.

După sac și petec?

Sondajele relevă că actuala guvernare din Republica Moldova este percepută ca una relativ slabă și neputincioasă. Dar asta și fiindcă opoziția parlamentară, deopotrivă cu cea extraparlamentară, este și mai slabă, discreditată și derutată. Cum se zice – după sac și petec. Partidele parlamentare de opoziție nu mai au nici doctrină și nici viziune de viitor pentru Republica Moldova. De bună seamă, socialiștii din Republica Moldova, în goana după imitarea partidului lui Vladimir Putin, au renunțat la propria ideologie – socialismul democratic, în favoarea conservatorismului. Apoi, un an mai târziu, au renunțat și la conservatorism în favoarea statutului de partid național social-patriotic. Slava Domnului că, deocamdată, nu s-a identificat drept partid național-socialist, acesta din urmă fiind chiar ultra-patriotic. Colegii comuniști ai PSRM din cadrul coaliției BCS insistă că ar împărtăși ideologia marxist-leninistă, care prin definiție ar trebui să fie una internaționalistă, nicidecum național-patriotică. De aceea, mariajul dintre socialiștii și comuniștii moldoveni este unul absolut nefiresc. Mai mult, primii îl urmează pe Putin în toate, până la copierea oarbă a preferințelor ideologice și geopolitice ale liderului rus, care nu ascunde că urăște internaționalismul leninist și efectele acestuia.

Asociindu-se cu socialiștii de dragul accederii în Parlament, comuniștii nici măcar nu mai țin cont de atitudinea față de simbolurile putiniste false a camarazilor comuniști din Rusia, care contestă în mod deschis faptul că așa-zisa panglică Sf. Gheorghe ar fi simbolul victoriei în Războiul pentru apărarea patriei. Am putea admite că conducerea gerontocrată a comuniștilor nu înțelege ce se întâmplă în regiune. Dar elitele socialiste, relativ tinere, ar fi putut să manifeste o precauțiune față de asocierea formațiunii cu politica putinistă, care iată că a ajuns să fie percepută drept una fascistă de peste 40% din cetățenii moldoveni. Liderul informal al PSRM, Igor Dodon, nu găsește nimic mai bun decât să-și etaleze ostentativ atașamentul față de simbolurile inventate de regimul lui Putin, prefăcându-se că nu știe că așa-zisa panglică Sf. Gheorghe, înainte de a fi agreată în calitate de simbol al putinismului, a servit și drept simbol al colaboraționiștilor naziști ruși, din rândurile armatei hitleriste.

Acum, dacă punem împreună asocierea ostentativă a liderilor PSRM la mișcarea imperialismului rusesc și copierea oarbă a simbolurile putiniste, oare nu pare logică îmbrățișarea de curând de către PSRM a ideologiei național social-patriotice? Ba da, pare și există temei pentru îngrijorare și pentru aprofundarea cercetărilor sociologice a molipsirii treptate a societății moldovenești de național-socialism. Primele simptome sunt relevate de atitudinea unui segment, deocamdată restrâns, al societății moldovenești față de războiul din Ucraina.

Concluzii

Realitățile curente din Republica Moldova, percepute de către cetățeni, arată că avem o guvernare relativ slabă, dar care, deocamdată, se poziționează corect în raport cu evenimentele dramatice din regiune. Cel mai important lucru este că guvernarea reușește să ofere un orizont de așteptare – aderarea la UE într-o perspectivă medie, acceptabilă pentru majoritatea absolută a cetățenilor. Opoziția, dimpotrivă, după agresiunea nemotivată a Rusiei împotriva Ucrainei, după dezastrele, scandalurile, conflictele și rebeliunile din statele membre ale Uniunii Economice Eurasiatice (UEEA), nu mai poate oferi niciun fel de perspective de viitor, nici vorbă de aderarea la această comunitate falită. În acest sens, PSRM recunoaște în ultimul său program politic că instituțiile globaliste – FMI, Banca Mondială, BERD etc., sunt partenere tradiționale ale Republicii Moldova, pledând numai pentru cooperarea cu Uniunea Economică Eurasiatică, Banca Eurasiatică de Dezvoltare, Republica Populară Chineză, Banca Asiatică de Investiții pentru Infrastructură și alte organizații internaționale. Nici vorbă de aderarea la UEEA. De fapt, nu ar trebui să ne mire virajurile giruetelor politice.

Sursa IPN.