Despre Războiul de lângă noi scrie Petru Grozavu în Ziarul de Gardă. El atrage atenția că abia după trei luni de la declanșarea crizei din Ucraina, Comisia parlamentară pentru Securitate Națională și Apărare convoca în ședință reprezentanții Ministerului Apărării, SIS, MAI și ai Biroului de Reintegrare. „Și mai grav e că Consiliul Suprem de Securitate nu a fost convocat încă nici o dată în ședință pe acest subiect, guvernul nici atât, de parcă Ucraina ar fi peste ocean, de parcă nu am trecut printr-un război cu Rusia, în 1992, de parcă nu am mai avea armată rusă în Transnistria și de parcă această armată este acolo pentru a ne apăra și nu pentru a ne ocupa”. Autorul scrie că dacă ar cădea Dar o Ucraină de 40 de milioane, cu siguranță cade și o R. Moldova de nici 3 milioane. În câteva zile, printr-un referendum fulger (așa cum obișnuiește Moscova), putem deveni toată R. Moldova ori o Transnistrie, ori o Crimee, trage alarma autorul.

Tot despre pericolele de securitate scrie și Gazeta de Chișinău care îl citează pe generalul Ion Costaș, fost ministru de Interne și al Apărării. „O amenințare a existat, există și va exista până când avem o armată de ocupație pe teritoriul independent al statului suveran R. Moldova”. Generalul susține că este o naivitate să se creadă că Republica Moldova ar putea face față singură unei asemenea amenințări. „Sigur că, în 30 de ani, se putea face foarte mult ca să se blocheze complet existența acestei Transnistrii din partea Ucrainei. Cu părere de rău, ucrainenii nu au făcut nimic, au stat cu mâinile în sân și așteptau să se rezolve de la sine problema”, opinează generalul Costaș, citat de Gazeta de Chișinău.

„Inadecvare și autodistrugere la Chișinău: în plin delir, Dodon pune PSRM pe dric” scrie Iulian Chifu citat de deschide.md. El opinează că reacțiile lui Igor Dodon se situează între infantilism calificat, inadecvare crasă și autodistrugere fără drept de apel, referindu-se la neacceptarea de către acesta a deciziei Curții Constituționale, dar și la acuzațiile de uzurpare a puterii în state pe care le lansează acesta. „Și nu este vorba doar de propria autodistrugere ca lider politic, ci de distrugerea partidului său, PSRM, pe care-l târăște în poziții și acțiuni menite, crede el, să-i salveze poziția îngropând propria sa creație, PSRM.”

Uzurparea puterii uzurpate intitulează IPN o analiză în care spune că acuzațiile PSRM și ale liderului acestuia la adresa președintelui Maia Sandu și CC privind uzurparea puterii sunt o aberație. Iar această uzurparea a puterii uzurpate ar putea fi de fapt o tentativă de eliberare de uzurpatori. „PSRM și liderul acestuia, Igor Dodon, i-a reabilitat pe rând, prin intermediul coalițiilor parlamentare, pe acoliții principalilor figuranți ai furtului miliardului – Plahotniuc și Șor. La început au fost reabilitați puciștii, care au scăpat de frica Comisii parlamentare pentru investigarea a puciului anticonstituțional”.

Pe site-ul g4media.ro, Mădălin Necșuțu scrie o analiză despre „Cine e Ilan Șor, oligarhul fugar acuzat că a furat un miliard de dolari și conduce Republica Moldova”. Analiza jurnalistică arată că Ilan Șor și-a mărit ponderea de influență politică la Chișinău și a ieșit din zona de supus politic al lui Plahotniuc. El a devenit astfel un jucător de sine stătător în formula care formează majoritatea politică acum la Chișinău împreună cu Partidul Socialiștilor a lui Igor Dodon și controlează grupul Pentru Moldova. Ilan Șor are o disponibilitate financiară mare de a pompa bani în viitoarele alegeri și nu este exclus că „Plahotniuc s-ar putea înțelege cu Șor și ar putea folosi Partidul Șor ca vehicul politic pentru a-și promova câțiva apropiați”.