În Gazeta de Chișinău citim editorialul semnat de scriitorul Mircea V. Ciobanu, întitulat „Deștepții din campanie și proștii de după”. „Dacă toată lumea (inclusiv, actorii spectacolului public) a ajuns la concluzia că avem o clasă politică în bună parte consumată și e nevoie de schimbare (solicitată și de dezastruoasa guvernare socialistă, prost gestionară a pandemiei și a economiei, care a golit iresponsabil vistieria statului, a compromis relațiile cu partenerii de dezvoltare), atunci hai să facem schimbarea. Resuscitarea sistemului politic rebutat (inclusiv, prin tumănelile deștepților de serviciu) va fi o diversiune. Nu e o campanie simplă. Nici nu poate fi, de vreme ce alegerile sunt anticipate, adică extraordinare. Surprizele sunt în firea lucrurilor. Cine va intra în parlament? Care va fi numărul de deputați în fiecare formațiune și raportul general de forțe? Care vor fi posibilele alianțe postelectorale? Iar în consecință, care va fi viitorul acestui mirific tărâm geopolitic?”, se întreabă autorul. El se referă la disputele dintre concurenții de pe palierul pro-european și susținătorii lor. „Deșteptul din campanie, patriot cu voie de la poliție, crezând că dacă mână aerul cu vorbe se schimbă atmosfera, nici nu își dă seama că cicălelile lui bătrânicioase contribuie, în modul cel mai direct, la menținerea stării de fapt. E absolut firesc să-ți votezi favoriții (salut această opțiune onestă), să-i îndemni și pe alții s-o facă (iar dacă mai și argumentezi alegerea, șansele echipei favorite cresc). Dar aruncând pietre în potențialul aliat, dăunezi cauzei și favorizezi adevăratul adversar”, atenționează autorul.

Europa Liberă analizează sloganele și programele electorale din această campanie pentru anticipate. Jurnalistul Anatolie Golea constată că „sloganele partidelor, lozincile cu care merg partidele în alegeri s-au simplificat” în ultimi ani. „Am impresia că este o criză de idei, deși toate partidele marea majoritate, cel puțin, au polittehnologi, și tehnologii, și consultanți, și sociologi plătiți și mai puțin plătiți și sondaje la comandă, și pentru uz intern, și de tot felul. (…) Miza este foarte mare, trebuie să fie o luptă crâncenă. Vedem deocamdată niște mesaje destul de simpliste, în mare parte populiste. Pe de o parte axate pe geopolitică, pe de altă parte, pe lupta cu corupția, mai nu știu ce. Și unii, și alții încearcă să pedaleze pe populismul de altădată cu salarii de nu știu cât... ”. Un alt jurnalist, Vitalie Cazacu, notează că pe parcursul anilor, „tot ce rămâne stabil în campaniile electorale este că (…) majoritatea partidelor, cumva fac un ”copy paste” dintr-un program în altul și înțeleg de ce. Pentru că sunt foarte puțini oameni care citesc aceste programe electorale. Dacă o să vă uitați atent, (…) nu s-au îngrijit măcar să redacteze puțin textele sau să pună niște virgule unde trebuie sau să exprime, cât de cât, coerent în programe.”

Despre „Ultima redută a Rusiei în Republica Moldova” scrie Nicolae Negru în Ziarul Național. Editorialistul se referă la declarațiile unui deputat rus, Konstantin Zatulin, care a admonestat-o pe Maia Sandu, președintele Republicii Moldova „cu pașaport românesc”, pentru faptul că „numește în continuare limba moldovenească drept românească”, deși lui (Koctantin Zatulin), de exemplu, „ca istoric” îi este „clar că Moldova e cu mult mai în vârstă decât România, ca formațiune autonomă, cnezat și stat”. „Moldova e parte componentă a României și a spune că e mai veche e egal cu a spune că o parte a organismului e mai veche decât organismul întreg. Cu același succes am putea afirma că cnezatul Novgorod sau Moscova e mult mai vechi decât Rusia, apărută abia în 1721. Dar înseamnă aceasta că limba novgorodenilor nu poate fi limba rusă? Analogic, de ce limba moldovenilor nu poate fi limba română? Dl Zatulin ar face bine să nu să se dea, ca Dodon, „oleacă lingvist”, ci să se bazeze pe concluziile lingviștilor adevărați, cu renume mondial, inclusiv ruși, ca R. A. Budagov, de exemplu. (…) Politica Rusiei „democratice”, după 1991, e continuarea politicii imperiale din perioada sovietică. Ținta e categoria de cetățeni spălați pe creier, cărora li s-a inoculat ura față de români și România. Pentru ei a vorbit dl Zatulin de la tribună Dumei de Stat a Rusiei. Scopul acestui demers mincinos, manipulator e să facă să fim cât mai puțini. Dacă vorbim limba română suntem sub treizeci de milioane de oameni. Dacă vorbim „limba moldovenească” suntem două milioane. E o diferență enormă, care contează din punct de vedere cultural, în primul rând, dar și politic, și geopolitic. De altfel, după orientarea geopolitică, prima diferență dintre partidele prorusești și proeuropene e atitudinea față de glotonimul „limba română”. Toate partidele prorusești îl resping cu înverșunare. De parcă „limba moldovenească” ar fi ultima redută a Rusiei în Republica Moldova.