Jertfa avraamica este răsturnată: tatăl renunță la fiul devenit credincios, pentru a rămâne fidel ateismului, pe care l-a slujit toată viața.

Povestea, scrisă la persoana întâi, abundă în detalii de mare intimitate și sinceritate, motiv pentru care publicarea ei a devenit posibilă doar după moartea tatălui.

Cartea a aparut în 2012, în aceeași perioada în care un alt roman semnat Savatie Baștovoi, tratând tema copilariei și a propagandei, Iepurii nu mor, a apărut la Paris, la prestigioasa editură Jacqueline Chambon (Actes Sud). Cele două cărți nu se intersectează, ci doar se completează reciproc.

Fuga spre campul cu ciori nu este, așadar, o continuare la Iepurii nu mor, ci mai degrabă o carte soră, zugrăvind împreună tabloul vieții într-o lume din care Dumnezeu a fost izgonit.

„O carte vie, pentru mine. Cu imagini văzute, pipăite, trăite… poate de fiecare în copilăria lui”

Ieromonahul Savatie Baștovoi, pe numele său de mirean Ștefan Baștovoi, s-a născut la 4 august 1976, la Chișinău, în familia unui profesor de filozofie, propagandist al ateismului. Până la călugărie, a fost ancorat în concepțiile tatălui său. A absolvit Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iași. Când era în clasa a XII-a, a fost internat la Spitalul Socola, unde a scris ciclul Un diazepam pentru Dumnezeu, care l-a consacrat ca poet. Ulterior, a obținut premiile revistelor Convorbiri literare, Timpul, Dacia literară.

Începind cu 1993, a publicat poezie, povestiri, fragmente de roman, eseuri și articole în cele mai importante reviste literare din România și Basarabia. Între anii 1996-1998 a fost student la Facultatea de Filozofie a Universității de Vest din Timișoara, pe care a abandonat-o. În 1999 a fost tuns în monahism, primind numele de Savatie. La 28 octombrie 2000 a fost hirotonit ierodiacon, iar la 4 august 2002 ieromonah. Astăzi viețuiește la Mănăstirea «Noul Neamț» din satul Chițcani, situat între Tiraspol și Tighina,  înTransnistria.