Fără retragerea trupelor ruse de ocupație, integrarea europeană rămâne o iluzie, susține fostul diplomat Mihai Gribincea, într-un articol preluat de Cotidianul. Uniunea Europeană nu este doar un proiect economic sau administrativ, ci o comunitate de state suverane care își exercită controlul deplin asupra teritoriului și politicii de securitate. În practica extinderii UE, existența trupelor unui stat terț pe teritoriul unui stat candidat a constituit constant un obstacol major. Niciun stat nu a aderat și nu va adera la Uniunea Europeană având trupe ruse de ocupație pe teritoriul său. Potrivit expertului, contextul regional oferă, în prezent,  o fereastră politică rară. Negocierile privind încheierea războiului din Ucraina vor include inevitabil chestiuni de securitate regională și de retragere a forțelor ruse de pe teritoriile ocupate. În acest cadru, Republica Moldova avea ocazia să afirme public și explicit că retragerea trupelor ruse de ocupație din Transnistria trebuie să facă parte din pachetul de negocieri pentru pacea în Ucraina... Dacă aderarea la UE este „singura strategie realistă de supraviețuire”, așa cum afirmă președinta Maia Sandu, atunci retragerea trupelor ruse de ocupație trebuie să fie o prioritate explicită a politicii externe, nu un subiect evitat. Autorul subliniază că prezența trupelor ruse de ocupație în Transnistria rămâne principala problemă de securitate a Republicii Moldova și un obstacol major în relația cu Uniunea Europeană. Dacă aderarea la Uniunea Europeană este cu adevărat prioritatea absolută a Chișinăului, atunci retragerea trupelor ruse de ocupație trebuie formulată clar și constant ca obiectiv central de politică externă, inclusiv în contextul negocierilor privind pacea în Ucraina. În lipsa acestei clarități, discursul european riscă să rămână unul declarativ, iar integrarea – un proces permanent amânat.

De ce atât de mulți lideri avertizează asupra unui război cu Rusia? – scrie Europa Liberă după ce șeful NATO, Mark Rutte, și alți lideri europeni au făcut avertismente repetate în 2025 privind un posibil atac al Rusiei asupra țărilor NATO în următorii ani. Unii experți se îndoiesc de capacitatea sau intenția Rusiei de a ataca în curând, dar spun că Putin ar putea provoca un conflict pe termen lung pentru a-și menține puterea. Un raport recent al unui think tank avertizează că Estonia ar putea fi ținta unui astfel de atac, deși estimează că Rusia ar avea nevoie de 5-10 ani să se refacă pentru a pregăti o asemenea acțiune. „Forțele întunecate ale opresiunii sunt din nou în marș”, a spus el. „Noi suntem următoarea țintă a Rusiei”. Discursul lui Rutte de la Berlin, din 11 decembrie, a fost doar cel mai recent dintr-un șir fără precedent de avertismente cu privire la un conflict direct cu Rusia, formulate în 2025 de înalți oficiali europeni și agenții de informații. În februarie, serviciile secrete daneze au declarat că „Rusia se consideră în conflict cu Occidentul și se pregătește pentru un război împotriva NATO”; în iunie, un general german de rang înalt a afirmat că un atac ar putea avea loc în următorii patru ani; în noiembrie, cuvintele sale au fost repetate de un omolog polonez, la două zile după ce ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a declarat că „unii istorici militari cred chiar că am avut deja ultima noastră vară de pace”. Unii susțin că acest lucru se întâmplă deja, cum ar fi incursiunile dronelor și avioanelor rusești în spațiul aerian al NATO. Dar avertismentele emise în acest an sugerează scenarii mult mai sumbre.

Judecători fără drept de înfăptuire a justiției. Cum au ajuns câteva mii de dosare să fie puse pe pauză „pentru o perioadă nedeterminată” – relatează Ziarul de Gardă. Mii de dosare bat pasul pe loc în ultima jumătate de an, în timp ce judecătorii cărora le-au fost repartizate fac un ultim efort pentru a-și salva carierele în magistratură. În prezent, nouă judecători de la curțile de apel din țară, cărora le-au rămas în gestiune peste 5 mii de cauze penale și civile, se prezintă zilnic la muncă, dar nu pot examina dosare și adopta hotărâri, deși legea prevede că situația acestora trebuie să fie clarificată de Curtea Supremă de Justiție în cel mult 30 de zile. ZdG a constatat că, în cele mai multe litigii, a trecut mai mult de o lună până la desfășurarea primei ședințe, fiind necesare alte câteva luni pentru a fi examinate contestațiile. În timp ce așteaptă, judecătorii continuă să fie remunerați ca înainte, dar „sunt opriți de la înfăptuirea justiției”. Este vorba de  magistrații care nu au promovat procedura de evaluare externă, vetting, dar așteaptă decizia finală a CSJ, care au fost lipsiți de dreptul de a emite acte judecătorești de dispoziție. Efectele au început să fie vizibile la curțile de apel abia în vara anului 2025, când primele rapoarte negative au fost acceptate de CSM.

De la afaceri și caritate, la politică și conexiuni cu Rusia și Șor. RISE Moldova scrie despre afacerile nedeclarate ale lui Victor Petrov - deputat al Adunării Populare din autonomia găgăuză, ulterior devenind adjunctul bașcanei Evghenia Guțul, condamnată în august 2025 la șapte ani de închisoare pentru finanțarea ilegală a Partidului Șor. În februarie 2024, Petrov a și fost inclus în listele de sancțiuni ale Uniunii Europene, Franței, Belgiei și Elveției, în calitate de persoană afiliată lui Ilan Șor. RISE Moldova scrie despre afacerile familiei sale, care au fost atât în Republica Moldova, dar și în state occidentale, precum Germania și SUA. Multe dintre ele nu au fost indicate niciodată de el în declarațiile de avere depuse la ANI, deși legea îl obliga să facă acest lucru.

33 de ani de la reactivarea Mitropoliei Basarabiei. Dreptate istorică și unitate ortodoxă românească. Într-un editorial pe Deschide.md, autorul Mihai Isac scrie că dcecizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 19 decembrie 1992 nu a fost un simplu act administrativ, ci un gest simbolic și canonic de mare însemnătate: „un reper al dreptății istorice și al vindecării canonice” pentru viața bisericească din Basarabia. Prin revenirea acestei eparhii sub omoforul Patriarhiei Române, s-a redat credincioșilor basarabeni comuniunea deplină cu Biserica-Mamă. Mitropolia Basarabiei a fost înființată în 1925 de Biserica Ortodoxă Română. Această continuitate a fost însă brutal întreruptă în 1944. Autoritățile comuniste sovietice au suprimat Mitropolia Basarabiei, alungându-l pe mitropolitul din scaunul său. În loc, a fost impusă exclusiv jurisdicția Patriarhiei Moscovei. Timp de aproape o jumătate de veac, credincioșii din Basarabia au fost subordonați unei ierarhii străine, fiind rupți forțat de legătura cu Patriarhia Română. Sfântul Sinod al BOR nu a recunoscut niciodată desființarea abuzivă a Mitropoliei Basarabiei.