Mulți se mută în Regatul Unit (și Brexit va avea un impact asupra acestui aspect), dar și Austria, Elveția și Danemarca atrag numere semnificative de studenți internaționali, scrie EU Observer.

Pentru a înțelege importanța fenomenului, gândiți-vă numai că numărul de studenți care se mută temporar în cadrul programului Erasmus+ este de numai 300.000 pe an.

Ce factori conturează opțiunile lor și care sunt obstacolele cu care se confruntă studenții europeni care vin din state non-membre UE?

Obstacole pentru studenții de la "periferie"

Europa de sud-est este un interesant studiu de caz, în ceea ce privește mobilitatea studenților, atât din cauza amplorii fluxurilor cât și din cauză că regiunea este un sistem "închis", caracterizat mai ales de fluxuri intraregionale.

Studenții de aici tind să se miște mai mult decât media UE - ei constituie aproape o treime din studenții europeni care se înscriu la universități din străinătate. Această opțiune este deseori determinată de numărul limitat de universități de top din regiunea lor, care este în schimb invadată de instituții de calitate slabă, gestionate de sectorul privat fără un control public adecvat. Totuși, există și alți factori financiari și culturali care joacă un rol în această privință.

În pofida cererii mari de oportunități de studiu mai bune în străinătate, există și numeroase obstacole.

Dacă în cadrul UE studenții sunt liberi să se înscrie într-o altă țară și primesc același tratament ca și studenții autohtoni, pentru cei din afara UE totul este mai complicat: taxe mai mari, mai multă birocrație și - cu excepția cazului în care există acorduri bilaterale - acces limitat la burse și cazare.

Potrivit datelor, cetățenia UE face realmente diferența pentru studenții sud-est europeni care doresc să plece în străinătate. Dintre cei care vin din state membre UE, doar 23% locuiesc în această regiune. Cifra este aproape dublă în cazul celor care nu sunt cetățeni UE (45%).

Dacă ne uităm la fenomenul opus, adică studenți din restul continentului care se mută în Europa de sud-est, principalii beneficiari sunt state membre UE precum România, Bulgaria și Grecia - în vreme ce celelalte țări cu greu reușesc să atragă studenți.

Oportunitate ratată?

Impactul pozitiv al mobilității studenților a fost recunoscut de mult și promovat în Europa: studiul în străinătate stimulează educația, aptitudinile lingvistice, contactele interculturale și oportunitățile de angajare.

Această viziune a dus la crearea Zonei europene de studii superioare și a programului Erasmus+. Obiectivul UE este ca până în 2020 să aducă la 20% numărul de studenți care petrec un timp în străinătate, fie pentru educație fie pentru practică.

Totuși, studenții sud-est europeni tind a obține mai puține beneficii de pe urma mobilității internaționale, întrucât în general ei se mută pe cuprinsul regiunii proprii - majoritatea fluxurilor conectează țările care sunt deja foarte apropiate din punct de vedere lingvistic și cultural.

Schimburile se fac deseori conform stadiului relațiilor din zonă, acordurile bilaterale punând la dispoziție fonduri și locuri pentru străinii din vecinătate. De pildă, mulți studenți sârbi bosniaci se mută în Serbia.

Paradoxal, aceste dinamici ar putea ajunge să reducă - iar nu să stimuleze - ocaziile implicate de schimburile culturale.

Dar în același timp, mobilitatea intraregională ar putea fi considerată ca o modalitate de reconciliere, de depășire a diviziunilor și de încurajare a contactelor reciproce. Obiectivele Biroului regional de cooperare pentru tineret (RYCO), creat în cadrul procesului Berlin, se înscriu exact pe această direcție.

Rolul relațiilor bilaterale

Analiza fluxurilor de intrare și ieșire a studenților din Europa de sud-est evidențiază unele relații bilaterale puternice, deseori cu sens unic.

Este cazul Greciei, unde peste 85% din studenții veniți din alte părți provin din Cipru (52%) și Albania (36%). Pentru studenții albanezi, factorul crucial este existența fluxurilor migratorii consacrate între cele două țări, în vreme ce studenții din Cipru sunt motivați în principal de absența barierelor de limbă și de considerații financiare.

Dacă accesul la licențe este liber în ambele țări, diplomele de masterat costă în Cipru între 4.000 de euro și 10.000, față de media de 3.660 de euro în Grecia.

Bosnia și Herțegovina primește foarte mulți studenți pentru dimensiunile sistemului său universitar.

Studenții croați se evidențiază, constituind 40% din studenții care vin și aleg mai ales Universitatea din Mostar, iar alți 25% sunt turci, care se concentrează în colegii particulare din Sarajevo și Travnik (cu 1.218 și respectiv 759 studenți în 2016).

În ceea ce privește fluxurile de ieșire, peste 50% din bosniacii care se înscriu la studii superioare în străinătate pleacă în Serbia, doar aproximativ 100 aleg anual Croația (dar aceștia sunt probabil mult mai numeroși, mulți având un pașaport dublu și ca urmare nefiind înregistrați ca străini).

Turcia ocupă poziția a patra între cele mai populare destinații pentru studenții bosniaci, care pot beneficia de burse dedicate aici - flux care ar putea crește pe viitor, având în vedere recenta introducere a cursurilor de limba turcă în școli, în unele părți ale țării.

De asemenea, legăturile culturale și de limbă dintre Moldova și România se traduc printr-un flux constant, remarcabil de studenți, susținut de politici publice care rezervă 5.000 de locuri anual în universitățile române - majoritar finanțate (de stat) - pentru studenții moldoveni.

Se poate spune că mobilitatea studenților în regiune rămâne până acum o oportunitate doar pe jumătate dezvoltată.

Opțiunile sunt în principal conturate de stimulentele lingvistice și financiare condiționate de stadiul relațiilor bilaterale din zonă, limitând astfel potențialul schimbului cultural.

Inițiative precum programe de mobilitate în macro-regiunea adriatico-ioniană și RYCO, care stabilesc că mobilitatea studenților este una din prioritățile lor, încearcă să iasă din acest șablon.

Extinderea programului Erasmus+ la această zonă este încă un semnal pozitiv, în așteptarea deplinei egalizări a (șanselor) studenților din regiune cu ale colegilor lor care vin din UE.

Articol produs de Osservatorio Balcani e Caucaso Transeuropa în cadrul European Data Journalism Network.

Traducerea: Adriana Buzoianu

Sursa: Rador