Fiind întrebarea cea mai sensibilă din punct de vedere românesc, cifra de 50,3% ai celor care nu vor Unirea sare în ochi mai abitir decât alți indicatori, observă Vitalie Ciobanu. Potrivit autorului, o majoritate pro-europeană în R. Moldova corespunde, categoric, interesului național al României. La începutul anilor 2000, pe timpul guvernării comuniste a lui Voronin, unioniștii nu treceau de 2%. În circa două decenii s-a produs o creștere constantă a acestei opțiuni în paralel cu sporirea adepților valorilor europene. Un alt sondaj, realizat în noiembrie 2022, indica 42,5% pro-Unire. Diferența, în raport cu luna iunie 2023, se înscrie în marja de eroare, explică autorul. În general, moldovenii proeuropeni consideră că integrarea celor două maluri ale Prutului se va produce în interiorul UE. Și este o judecată realistă, conchide Vitalie Ciobanu.

Ziarul de Gardă scrie că Președinta Maia Sandu a participat săptămâna trecută la cea de-a doua ediție a „Moldova Youth Forum” care a avut loc la Comrat. În cadrul reuniunii, de rând cu alte subiecte, a fost abordată și aderarea R. Moldova la UE până în 2030. Întrebată cum va proceda Chișinăul dacă Comratul și Tiraspolul nu vor dori să acceadă la Uniunea Europeană, șefa statului a spus că „suntem o țară democrată” și „cum va vota majoritatea, așa și va fi alegerea”, dar a estimat că„drumul european al Moldovei, puterea de a schimba lucrurile și de a construi o lume mai bună pentru toți este în mâinile și inimile libere și curajoase ale tinerilor”. Ce va fi dacă Găgăuzia și Transnistria nu vor vrea să adere la UE? La aceatsă întrebare încercă să dea răspuns Ziarul de Gardă.

Nicolae Negru trage niște concluzii în Ziarul Național după 500 de zile de război în Ucraina. Potrivit ziaristului, după 500 de zile de confruntări militare înverșunate, șansele de pace în Ucraina sunt tot mai puține, semnele unui război ruso-ucrainean de durată sunt tot mai multe. Aceste 500 de zile de război ne conving de avantajul enorm pe care îl oferă democrația, așa imperfectă cum este ea, față de un regim autoritarist, dictatorial, cum este cel din Rusia. Într-o democrație, un Putin, chiar dacă e ales, nu posedă puteri nelimitate și nu își poate realiza orice idee îi vine în cap, procesul de luare a deciziilor presupune respectarea unor proceduri care elimină ideile periculoase, apărute în creiere inflamate de frustrări imperiale. Un președinte democrat, și-ar recunoaște eșecul și și-ar da demisia. În Rusia vedem întețirea psihozei militariste, a cetății asediate, Putin se cramponează tot mai mult de putere, dorind să-și mai prelungească mandatul la alegerile prezidențiale de anul viitor. Totuși, de unde atâta „modestie” la Putin? De ce își asumă doar „soarta lumii întregi”, de ce nu și a universului întreg, se întreabă ucrainenii.

Vitalie Vovoc scrie în deschide.md că toată presa discuta săptămâna trecută despre riscul unui atentat la centrala nucleară de la Energodar. Unii au anunțat chiar și o dată exactă: atentatul urma să aibă loc în noaptea dintre 4 spre 5 iulie... Autorul remarcă faptul că  nu chiar toată lumea se gândește la o catastrofă nucleară continentală... Dacă e să credem rețelele sociale, cetățenii Republicii Moldova, spre exemplu, au fost mai degrabă preocupați de... pavajul înflorat din Chișinău.