Nicolae Salcoci, profesor din Micăuți, Strășeni, cu pregătire militară, chiar din primele zile ale războiului a cerut să fie trimis la Nistru, pentru fi de folos pe poziții, dar de la Minister l-au trimis acasă, povestește el în cadrul emisiunii Dosar transnistrean de la Radio Chișinău:

„La mijlocului lui martie, pe data de 15, la Doroțcaia a fost împușcat elevul meu, Valentin Slobozenco. După înmormântare, imediat m-am dus la Coșnița, acolo un căpitan de poziții îmi spune: „Noi avem numai pistoale, să te mai luăm și pe matele să te apărăm, n-avem arme, n-avem nimic. Du-te acasă”. Și iar am plecat acasă. Tocmai după terminarea anului școlar, am insistat și am plecat la Cocieri. Acolo, aproape o lună am fost comandant al unei baterii de obuziere, așa-numitele „minomet” de calibrul 82. Apoi am fost avansat în funcția de adjunct al comandantului de batalion „Haiduc”, batalion de voluntari, format din voluntarii din Cocieri, Corjova și ai detașamentului de voluntari „Vasile Lupu”. Am luptat, dacă se poate de spus așa, pe pozițiile din Cocieri, până în august, până la sfârșitul războiului.

Cine spune că-i conflict – eu înțeleg că un conflict poate să fie între mătușa Ioana și moș Vasile care a scăpat cucoșul peste gard - dar aici a fost război. Tot așa se vehiculează că în Ucraina e „operațiune specială”, dar nu război. Așa și la noi, trei luni de zile mergea războiul și se spunea că e conflict. A intrat în luptă Armata a 14-a, armată rusă, tot conflict a rămas. Cum poate să fie numit un război pur și simplu „conflict”, unde și-au pierdut viața oameni și din rândul civililor, și din rândul apărătorilor țării. Acesta-i război între Rusia și R. Moldova, război provocat de forțele ostile din Rusia. Acesta a fost un adevărat război”, a subliniat Nicolae Salcoci.

Cele mai grele lupte s-au dat la Tighina în zilele de 19-20 iunie 1992, zile în care și-au pierdut viața cei mai mulți voluntari care au luptat la Nistru, confirmă președintele Uniunii Voluntarilor de Război 1992, Sergiu Caracai. De aceea, participanții la război cer ca ziua de 19 iunie să fie declarată oficial Zi de comemorare a voluntarilor războiului de la Nistru:

„În Tighina au fost cele mai crâncene lupte. Pe de altă parte, noi am spus acolo că nu dăm înapoi, chiar dacă murim, vor veni alții. Așa a fost în gândul nostru. Spun așa cum este - am fost turnați. Cadavre. Cel mai mult mă doare sufletul și acum, că mulți, mulți au căzut și pluteau pe Nistru la vale cadavrele. Unde-s cadavrele acelea? Care au mai căzut în lupte și i-au îngropat, dar mulți sunt dispăruți fără veste – așa scrie dacă cadavrul a dispărut și nu este îngropat…
Cunosc bine cum l-au împușcat și pe Grigore Vârtosu. Nu l-au împușcat la Tighina, dar în afara poziției, în spate. Era un luptător extraordinar de bun, un voluntar, l-au împușcat în spate… Este necesară această lege pentru a demonstra că avem și noi o zi a voluntarilor, care au fost acolo și au luptat și au murit mulți”, a subliniat Sergiu Caracai.