„Soarta Transnistriei m-a interesat întotdeauna, cunosc bine realitatea din stânga Nistrului, pe parcursul anilor lucrând ca ziarist am avut în obiectiv subiectul Transnistriei și am făcut interviuri cu specialiști în domeniul conflictului transnistrean”, spune ziaristul Gheorghe Budeanu. El consideră că scopul războiului din 1992, la fel ca și conflictele din alte foste republici sovietice, a fost acela de a menține aceste state în sfera de influență a Kremlinului: „Răspunsul îl cunoaște oricare cetățean nu numai din R. Moldova dar de pe tot cuprinsul fostei Uniuni Sovietice, în ultimul timp îl înțeleg și oamenii din străinătate, în special politicienii - ceea ce înseamnă să apară Abhazia, sau Osetia de Sud, sau republicile separatiste din Donbass, Estul Ucrainei. Este același scenariu folosit, care a reușit îndată după destrămarea Uniunii Sovietice, de a menține spiritul expansionist al Rusiei, al Moscovei. Iată că îi reușește acestui dușman să creeze probleme cu acest separatism aproape în toate țările ex-sovietice. Exemple cunoscute sunt și Georgia și în Ucraina”.  

Romanul „Un strigăt pe Nistru”, autorul Gheorghe Budeanu l-a dedicat tinerilor din R. Moldova, ca să cunoască istoria războiului din 1992: „Tineretul nu prea citește publicistică și nu cunoaște ce s-a întâmplat în 1992 la Nistru. M-am gândit să scriu un roman, ca printr-o prezentare artistică să includ istorii din timpul războiului de la Nistru, citind acest roman ei să cunoască și niște adevăruri din timpul războiului și nu numai din timpul războiului. Romanul e alcătuit din câteva istorii pe care tineretul trebuie să le cunoască: bunăoară, cine știe istoria Mănăstirii Noul Neamț de pe malul Nistrului care acum e pe teritoriul aflat sub regimul de la Tiraspol, sau cine știe ce s-a întâmplat în 2014 când a fost luată Crimeea și a început războiul din Donbass, în regiunile Est ale Ucrainei, și continuă și astăzi”.

Gheorghe Budeanu consideră că un rol important în războiul moldo-rus din 1992 l-au avut voluntari, care s-au ridicat să-și apere pământul: „În sufletul acelor adevărați patrioți se mai menținea încă vâltoarea valului de Mișcare de eliberare națională din 1988-89-90, iar când a început războiul, anume acești oameni s-au ridicat, voluntarii, în continuitatea acțiunilor patriotice de apărare a pământului. Trebuie să treci printr-un val care a existat în 1989-92 ca să înțelegi cu adevărat ce înseamnă patriotismul, dacă ești fecior credincios al neamului tău. Și s-au ridicat. În ultimul interviu din carte, cu Sergiu Caracai, președintele Uniunii Voluntarilor de Război, el spune cum un camarad de-al său de arme venise din Telenești desculț și toată vara a luptat desculț, încât la talpa piciorului se făcuse o coajă că nu-i mai intrau nici spinii. Așa s-a întors acasă, desculț. Soția lui nu știa unde se aflase. Sergiu Caracai a fost nevoit să meargă cu el acasă să-i explice soției aceluia că n-a fost în altă parte, dar la război. Iată, datorită acestor voluntari s-au reușit mici victorii în acel război”.