„Această piedică a fost o pistă falsă, utilizată de politicienii care de fapt nu doreau să reformeze intern R. Moldova, să facă curățenie în justiție, să creeze condiții ca noi să facem într-adevăr față pieței Uniunii Europene, regulilor UE și să fim o țară care într-adevăr să merite acest statut. Iar modernizarea legată de proiectul european va face Chișinăul și mai atractiv pentru locuitorii din stânga Nistrului. Pentru că, dacă vorbim de investițiile legate de fondurile de preaderare, și acestea-s câteva miliarde de euro ce vor fi investite în economia din R. Moldova, sunt sigur că și antreprenorii din stânga Nistrului și cetățenii vor vrea modernizarea infrastructurii, drumuri noi, investiții în agricultură, investiții în industrie. Or, până la urmă asta înseamnă procesul de pregătire de aderare. UE vrea ca toți membrii săi să fie la un nivel destul de înalt de dezvoltare.  Acest proces ambițios, care se vrea să se termine până în 2030, va aduce R. Moldova pe un nou nivel de prosperitate, iar prosperitatea în dreapta Nistrului va fi un magnet pentru populația de dincolo de Nistru, cu siguranță”.

Dosarul transnistrean va fi inclus în procesul de negocieri de aderare a R. Moldova la UE după ce vor fi negociate celelalte capitole – justiție, economie etc. Andrei Curăraru consideră că după ce vor fi rezolvate problemele pe malul drept al Nistrului, ulterior vom putea să propunem soluții pentru partea de est a R. Moldova:

„Dacă ne uităm la condiționalitățile de acum, Transnistria nu se regăsește printre acestea. Cred că Transnistria va apărea atunci când vom rezolva toate problemele de politică internă. Or, când vorbim despre o justiție coruptă, despre o economie necompetitivă, un sector energetic absolut ineficient, despre utilizarea în agricultură a unor mașini care sunt uzate, vorbim despre un stat care nici în principiu nu poate să fie acceptat în UE. Trebuie să facem tot ce depinde de noi pentru integrarea europeană și ulterior să propunem soluții pentru dincolo de Nistrului. Iar dacă vedem asta ca o piedică, ea va fi utilizată de politicienii populiști care își vor justifica astfel  insuccesele, vor spune că am vrut în UE, dar din cauza Transnistriei niciodată nu o să fim. Până la urmă, dacă vin investiții de anvergura celor care au venit în Balcanii de Vest, cred că multă lume va fi gata să aplice și modelul cipriot, adică integrarea în UE pe frontiera administrativă care există acum, fără recunoașterea desigur a statalității transnistrene. Să nu uităm că aproape toți transnistrenii au două-trei pașapoarte internaționale pe care le utilizează frecvent și beneficiază de regimul liberalizat de vize”.

Expertul subliniază că în prezent Chișinăul beneficiază de un avantaj foarte mare în problema transnistreană, care este sprijinul Ucrainei. Kievul este interesat de rezolvarea conflictului transnistrean, care îi creează riscuri de securitate și Ucrainei:

„Din 2014 avem un atu mare, care se numește sprijinul Ucrainei în problema transnistreană. Mai lipsea motivația economică, fiindcă era destul de convenabil și pentru elitele noastre, și pentru elitele din Ucraina să facă contrabandă prin intermediul acestei regiuni. La acest moment, Ucraina nu este interesată de sprijinirea artificială a acestei regiuni pentru că aceasta creează riscuri pe front. Adică, ei trebuie să țină un număr de militari pe acea partea a frontierei, fiindcă întotdeauna există un risc de activizarea a trupelor rusești și transnistrene în această regiune. Acum trebuie să găsim voință politică și la Chișinău, să spunem că iată aveți cel mai mare partener de comerț extern, UE, să mergem împreună spre UE. Cred că în special elitele economice de acolo, vorbim de clanul Șerif ar putea să fie interesate, fiindcă banii care vin de la Moscova se vor reduce, inclusiv din cauza războiului din Ucraina”.

Un stat cu o apărare adecvată este mai atractiv pentru investiții, iar R. Moldova trebuie să-și găsească locul în arhitectura de securitate europeană, a mai subliniat analistul în probleme de securitate Andrei Curăraru. Totodată, el atrage atenția că statutul de neutralitate ne face să cheltuim foarte mult pe securitate, fiindcă  nu avem protecție externă:

„Războiul din Ucraina a pus pe harta securității europene și R. Moldova. Foarte mult timp nu am investit în sectorul de securitate și asta se simte acum. Nu ne putem asigura nici măcar supravegherea spațiului aerian singuri și de aceea trebuie să apelăm la parteneri, România sau Ucraina, dar acest fapt nu poate dura la nesfârșit. Trebuie să modernizăm forțele armate – să investim în tehnică, să investim în pregătire, ca acel militar al R. Moldova să poată opera o dronă, să facă recunoaștere, să dezamorseze un eventual proiectil care ar putea cădea pe teritoriul R. Moldova – iar aici vorbim atât de investiții în resursele umane, cât și de investiții în capacitățile tehnice ale forțelor armate, care deja le vedem că încet-încet vin. Adică, statutul acesta de neutralitate al nostru spune că trebuie să investim foarte mult în securitate, fiindcă  nu avem scuturi externe. Un stat care face parte dintr-un bloc militar își permite luxul să investească mai puțin, fiindcă are parteneri mai mari care îl pot proteja. Dar R. Moldova trebuie să-și găsească locul în arhitectura de securitate europeană. La acest moment nu avem o majoritate în Parlament care să voteze modificarea Constituției și renunțarea la neutralitate. Dar în ceea ce privește securitatea aeriană, securitatea cibernetică, securitatea informațională, noi trebuie să apelăm la platforme cum este ONU, UE, chiar și NATO să ne acorde sprijin și un loc în această arhitectură de securitate, măcar prin schimb de informații să obținem o viziune mai clară în ceea ce înseamnă asigurarea securității naționale”.