În fiecare an, începând cu 1997, organisme interguvernamentale, organizații nonguvernamentale și grupuri ale cetățenilor la toate nivelurile societății profită de ocazie, pentru a lansa acțiuni de sensibilizare a publicului la valorile și avantajelor zonelor umede, în general, și ale Convenției Ramsar, în special, potrivit site-ului http://www.ramsar.org/.

Pentru 2017, Comitetul permanent al Convenției de la Ramsar a ales ca temă pentru marcarea Zilei zonelor umede, "Zonele umede pentru reducerea riscurilor de catastrofe". Tema a fost aleasă cu ocazia celei de-a 52-a Reuniuni a Comitetului permanent, din Gland (Elveția), din 13-17 iunie 2016. Scopul alegerii acestei teme este acela de a sensibiliza publicul și de a pune în valoare rolul vital pe care îl joacă zonele umede întreținute corespunzător, în reducerea fenomenelor extreme precum inundațiile, seceta, ciclonii etc, precum și în consolidarea rezistenței.

Spațiile umede prezintă o deosebită importanță, având în vedere că multe dintre mijloacele de existență depind de pescuit, de rizicultură, de călătorii sau turism, precum și de aprovizionarea cu apă. Pe de altă parte, zonele umede sunt vitale și din perspectiva faptului că ele adăpostesc forme de viață foarte diverse, protejează litoralurile, ne protejează de inundații și stochează dioxidul de carbon pentru a regla schimbările climatice, potrivit site-ului worldwetlandsday.org.

În privința avantajelor zonelor umede, statisticile arată că mai mult de un miliard de gospodării din Asia, Africa și America depind de cultura și transformarea orezului ca principale mijloace de existență și mai mult de 660 milioane de persoane depind de pescuit și acvacultură. Se estimează, de asemenea, că cea mai mare parte a turiștilor, la nivel internațional, caută zone umede pentru a se relaxa, în special zonele de coastă, astfel încât sectoarele călătorii și turism cuprind 266 de milioane de angajați și reprezintă 8,9% din nivelul ocupării la scară mondială. În ceea ce privește industria apei îmbuteliate, în 2013, au fost livrați 265 de miliarde de litri de apă.

În ciuda numeroaselor sale avantaje, însă, 64% dintre zonele umede au dispărut după 1900, iar cele care mai rezistă sunt adesea degradate de către personale care depind în mod direct de ele. Pe de altă parte, se estimează că până în 2025, 35% din populația globului trebuie să facă față declinului aprovizionării cu apă.

În privința unei soluții care să împace dezideratul de a permite populațiilor accesul la un nivel de trai decent cu garantarea protejării zonelor umede, ONU a stabilit o serie de obiective de dezvoltare durabilă care stabilesc că reducerea sărăciei presupune, în realitate, protejarea și restaurarea ecosistemelor cum ar fi, în cazul de față, zonele umede.

Astfel, obiectivele de dezvoltare durabilă, stabilite de ONU, prevăd trei dimensiuni esențiale: dezvoltarea economică, ce presupune garanția că populațiilor le sunt asigurate mijloacele necesare de trai și sănătate; dezvoltarea socială, care se referă la cooperarea, respectul și încrederea între grupurile sociale și promovarea egalității între sexe; protecția mediului, care vizează conservarea și restaurarea ecosistemelor Terrei.

Actul internațional care reglementează zonele umede este Convenția asupra zonelor umede, numită și Convenția Ramsar, semnată la 2 februarie 1971, în orașul Iranian Ramsar. Convenția este un tratat interguvernamental care oferă cadrul legal pentru acțiunile de la nivel național și pentru cooperare la nivel internațional, în vederea conservării și folosirii înțelepte a zonelor umede și a resurselor acestora, scrie ramsar.org.

Zonele umede au fost definite ca fiind întinderile de bălți, mlaștini, ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce sau sărată, inclusiv întinderi de apă marină a căror adâncime la reflux nu depășește șase metri. Obiectivul declarat al Convenției Ramsar este acela de a conserva zonele umede, fauna și flora care servesc ca habitat al păsărilor acvatice. Deși zonele umede acoperă doar 1% din suprafața planetei, ele sunt responsabile într-o proporție foarte mare de schimburile bio-geo-chimice dintre uscat, atmosferă și sistemele hidrologice, la scară regională și globală.

În România, sunt declarate 19 situri Ramsar, care apar pe listele Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (UICN), totalizând 1.156.448 hectare, între acestea numărându-se: Rezervația Biosferei Delta Dunării, Balta Mică a Brăilei, Lunca Mureșului (jud. Arad și Timiș), Complexul Piscicol Dumbrăvița (jud. Brașov), Lacul Techirghiol (jud. Constanța), Parcul Natural Porțile de Fier, Parcul Natural Comana (Giurgiu), Tinovul Poiana Stampei (Suceava) etc., potrivit sursei menționate mai sus.