A dus o viață plină de privilegii, dar s-a dedicat serviciului public. A fost deopotrivă orator și soldat, susținător al reformelor sociale progresive și un elitist, un puternic apărător al democrației în special în anii tulburi ai celei de-a doua conflagrații mondiale. Pentru mulți britanici și oameni din întreaga lume este considerat pur și simplu un erou.

A făcut parte dintr-o familie de politicieni britanici aristocrați. Tatăl său, lordul Randolph Churchill, era descendent al Marelui Duce de Marlborough care la rândul său a fost o figură proeminentă în rândul conservatorilor britanici în perioada 1870-1880. Mama sa, Jennie Jerome, a fost moștenitoarea unuia dintre coproprietarii cotidianului The New York Times, potrivit https://www.history.com.

S-a născut la 30 noiembrie 1874, la proprietatea familiei aflată în apropiere de Oxford. A urmat școala pregătitoare din Harrow, unde nu a excelat. Nu a aplicat la prestigioasele universități Oxford sau Cambridge. În schimb, în 1893 tânărul Winston Churchill s-a îndreptat spre Academia Militară Regală de la Sandhurst, o instituție de prestigiu între instituțiile similare din Europa. După încheierea pregătirii în cadrul Academiei a călătorit în Marea Britanie în calitate de soldat și jurnalist. În 1896, a mers în India, pentru ca experiența petrecută în această țară să fie transpusă în prima carte publicată.

A fost trimis de cotidianul London Morning Post pentru relatarea războiului burilor în Africa de Sud, fiind capturat la scurt timp de la sosire, însă a reușit să scape prin fereastra unei toalete, întâmplare care l-a făcut celebru în Marea Britanie.

La momentul reîntoarcerii sale în Anglia în 1900, tânărul Churchill, 26 de ani, publicase deja cinci cărți. În același an, Winston Churchill s-a alăturat Camerei Comunelor, iar patru ani mai târziu a devenit liberal.

În 1911, Churchill s-a îndepărtat de domeniul politicii interne când a obținut o funcție în marina regală britanică. Înțelegând puterea politică și militară precum și caracterul belicos al statului german, Churchill a decis că este momentul să pregătească Marea Britanie de război. A pus bazele Serviciului Aerian al Marinei Regale, a modernizat flota britanică și a contribuit la demersurile de îmbunătățire a uneia dintre cele mai incipiente versiuni de tanc. Propunerea sa privind campania militară din Peninsula Gallipoli împotriva Imperiului Otoman s-a soldat cu eșec. După eșecul campaniei Churchill a părăsit marina.

A fost funcționar guvernamental în perioada 1920-1930, pentru ca în 1924 să se alăture conservatorilor. Ascensiunea nazismului, în 1933 în Germania, a reprezentat momentul în care Churchill a început să avertizeze clasa politică britanică asupra pericolului care amenința Europa. Guvernul britanic a ignorat avertismentele lui Winston Churchill. Înțelegerea lui Neville Chamberlain cu Germania nazistă pe seama Cehoslovaciei a reprezentat ''aruncarea unui stat mic pradă lupilor'', în viziunea lui Churchill. Un an mai târziu, Chamberlain a fost îndepărtat de la conducerea executivului britanic și Winston Churchill a devenit premier. A fost momentul intrării în scenă a omului politic de stat Winston Churchill.

''Nu am nimic de oferit decât sânge, trudă, lacrimi și sudoare'', a transmis Churchill în primul discurs susținut în fața Camerei Comunelor. Discursul a fost încărcat cu avertismente atât pentru clasa politică britanică cât și pentru poporul britanic anunțând, parcă într-un mod trist vizionar, ceea ce avea să urmeze pentru Europa și pentru Anglia. ''Avem, în fața noastră multe, multe luni de luptă și suferință. Vă întrebați care este politica noastră? Vă pot spune: este aceea de a purta război, pe mare, pământ și apă, cu toată forța noastră și cu toată puterea pe care Dumnezeu ne-a dat-o; să purtăm război împotriva unei tiranii monstruoase (...). Aceasta este politica noastră. Vă întrebați care este scopul nostru? Vă pot răspunde într-un singur cuvânt: victorie, victorie cu orice preț, victorie în ciuda terorii, victorie, oricât de greu și lung ar fi drumul, pentru că fără victorie nu există supraviețuire.'', indică https://www.history.com.

Discursul său, transmis la radio, anunța determinarea cu care poporul britanic trebuia să lupte pentru apărarea teritoriului național, într-una dintre cele mai încleștate bătălii ale celui de-Al Doilea Război Mondial, Bătălia pentru Anglia. Capacitatea lui Churchill de mobilizare a politicienilor și a maselor prin intermediul discursurilor a fost determinantă și pentru liderii occidentali și nord-americani, pentru ca aceștia să înțeleagă necesitatea unificării eforturilor pentru înfrângerea Germaniei naziste. A jucat decisiv și la nivelul relațiilor transatlantice, obținând sprijinul președintelui Franklin Delano Roosevelt pentru programul de furnizare a muniției de război pentru aliați, denumit ''Lend-Lease'', înainte de intrarea SUA în război.

Rolul exponențial al lui Churchill la nivelul eforturilor aliate pentru înfrângerea Germaniei naziste, fiind unul dintre arhitecții principali ai victoriei aliate, nu a fost însă suficient, iar electoratul britanic a votat împotriva conservatorilor și a premierului în funcție îndepărtându-i de la putere la doar două luni după predarea Germaniei naziste în 1945.

Prin capacitatea sa de înțelegere a politicii internaționale a oferit o nouă dovadă de atașament pentru Europa, anunțând în discursul susținut la 5 martie 1946, la Fulton (Missouri), ''amenințarea și pericolul în creștere pentru civilizația creștină'', fiind pentru prima dată când a fost folosit termenul ''cortină de fier'' pentru a descrie amenințarea comunistă.

A revenit în fruntea guvernului britanic în 1951, îndreptându-și eforturile pentru construirea unei apărări credibile pe termen lung între est și vest. S-a retras în 1955.

A primit titlul de cavaler al Ordinului Garter din partea reginei Elisabeta. S-a stins din viață la 24 ianuarie 1965, la Londra, la un an de la retragerea din parlament.

Moștenirea politică a omului de stat Winston Churchill a fost călăuză pentru generații întregi de politicieni și lideri britanici. A fost unul dintre cei mai importanți oameni de stat pe care Europa i-a avut într-una din perioadele cele mai grele ale istoriei sale. 

Sursa:Agerpres