Ascensiunea lui Marilyn Monroe a început cu selectarea ei pentru a poza în câteva reviste, în timp ce primul ei soț făcea parte din Marina Comercială. Cea mai însemnată parte a filmelor sale au fost făcute pentru "20th Century Fox", unde și-a luat și numele de scenă care a făcut-o celebră. După câteva apariții minore în decurs de câțiva ani, Marilyn a început să devină cunoscută pentru talentul ei de comediană, fiind ajutată și de remarcabila ei prezență scenică. Circumstanțele misterioase ale morții sale au fost subiectul multor speculații, dar nu au reușit să-i știrbească reputația de cea mai legendară figură publică a tuturor timpurilor.

În Dicționarul de cinema, Univers Enciclopedic, 1997, Marilyn Monroe este caracterizată ca fiind cel mai renumit sex-simbol al cinematografului postbelic. "Personifică femeia-ispită, care face din neajutorare, neștiință, singurătate, arme de seducție. Existența ei chinuită de obsesia de a demonstra și a-și demonstra talentul de actriță și de a fi mereu impecabilă, precum și moartea ei prematură și misterioasă (sinucidere sau crimă?) au contribuit la transformarea ei într-unul dintre miturile lumii contemporane", se scrie în Dicționarul de cinema.

Site-ul www.biography.com notează, printre altele, că Marilyn Monroe a depășit copilăria dificilă pe care a avut-o pentru a deveni una dintre cele mai mari și de durată sex simboluri ale lumii. Pe parcursul carierei, filmele lui Marilyn Monroe au avut încasări de peste 200 de milioane dolari.

Majoritatea biografilor cred că tatăl său biologic a fost Charles Stanley Gifford, un agent de vânzări pentru studioul cinematografic unde mama lui Monroe, Gladys Pearl Monroe Baker Eley, lucra ca editor de film. Totuși, certificatul ei de naștere îl indică pe norvegianul Martin Edward Mortensen ca fiind tatăl. A fost crescută de părinții adoptivi, Albert și Ida Bolender din Hawthorne, California, unde Marilyn a trăit până la vârsta de șapte ani. În autobiografia sa "My Story" ("Povestea mea"), scrisă de jurnalistul Ben Hecht, actrița declara că a crezut că Albert și Ida erau părinții săi. După 1935, a fost trimisă la orfelinatul din Los Angeles, ca mai apoi să urmeze o lungă succesiune de familii adoptive.

Pentru a nu se reîntoarce la orfelinat, a fost nevoită să se căsătorească, James Dougherty devenindu-i primul soț, în 1942, după ce ea a împlinit 16 ani. În timp ce soțul ei era plecat să lupte în cel de-Al Doilea Război Mondial, tânăra doamnă Norma Jeane Dougherty a început să lucreze într-o fabrică unde pulveriza soluție anti-fugnitivă pentru piese de avioane. Un tânăr fotograf militar, David Conover, se plimba prin fabricile locale făcând poze pentru un articol din revista YANK despre femeile care ajută la eforturile depuse pentru război. El i-a remarcat imediat potențialul de model și i-a oferit să colaboreze cu agenția de modelling The Blue Book. Norma Jeane a devenit unul dintre cele mai de succes modele ale agenției, pozând pe prima pagină a sute de reviste. În 1946 a intrat în atenția căutătorului de talente Ben Lyon. El i-a aranjat un test de filmare pentru 20th Century Fox. A reușit să treacă acest test și i s-a oferit un contract standard pe șase luni cu un salariu de început de 75 de dolari pe săptămână, categorie superioară de salarizare judecând după standardele industriei de atunci. I-a fost dat numele Marilyn după actrița Marilyn Miller și i-a fost sugerat numele de fată al mamei sale, Monroe, ca nume de familie. Astfel, Norma Jeane Baker la numai 20 de ani devine "Marilyn Monroe".

În primele șase luni la 20th Century Fox, lui Marilyn nu i-a fost oferit nici măcar un rol. În schimb, a învățat despre coafură, machiaj, costume, actorie, dans și iluminarea scenică. În următoarele șase luni i-au fost date roluri secundare neînsemnate în două filme: "Scudda Hoo! Scudda Hay!" și "Dangerous Years". Ambele au fost lansate în 1947 și au fost eșecuri din punct de vedere al încasărilor, astfel că nu i s-a mai reînnoit contractul. Drept urmare, s-a reîntors la modelling și a început să își extindă rețeaua de cunoștințe din Hollywood.

În 1948, o colaborare de șase luni cu Columbia Pictures a făcut-o să apară în alt film, "Ladies of the Chorus", dar și acest musical cu buget redus a fost un eșec, ceea ce a dus din nou la concedierea sa. După ce l-a cunoscut pe unul dintre cei mai vestiți agenți ai Hollywood-ului vremii, Johnny Hyde, care i-a facilitat un nou contract cu Fox, după ce MGM refuzase o colaborare, lui Marilyn i-au fost încredințate roluri secundare în "All About Eve" și "The Asphalt Jungle". A jucat primul rol principal (excluzând "Ladies of the Chorus") în "Don't Bother To Knock" (1952), ecranizând o babysitter cu probleme, care, într-un acces de furie, o atacă pe fetița pe care o avea în grijă. Numeroși critici de film au considerat ca această contribuție a ei la realizarea filmului a fost una dintre cele mai puternice din cariera ei.

"Domnii preferă blondele" a fost un musical excepțional de îndrăzneț pentru acele timpuri și azi este privit ca una dintre cele mai bune comedii din toate timpurile de către numeroși critici. Autoironia rolului lui Marilyn Monroe de "showgirl" căutătoare de aur, Lorelei Lee, este considerată definitorie pentru eforturile sale cinematografice. Aparițiile ei în "Diamonds Are a Girl's Best Friend" sunt printre cele mai cunoscute scene din cariera lui Monroe.

În "How to Marry a Millionaire" a făcut echipă cu alte două atracții ale 20th Century Fox, Lauren Bacall și Betty Grable. Ea interpretează rolul de blondă proastă numită Pola Debevoise și reușește să fie strălucitoare chiar și printre cele două staruri. În Statele Unite, era considerată un sex simbol înșelător, pe când în Europa deja începuseră să îi fie recunoscute calitățile actoricești, ajungându-se să fie comparată cu Charles Chaplin.

Următoarele două filme, western-ul "River of No Return" și musicalul "There's No Business Like Show Business", nu s-au bucurat de succes, parte din vină având-o faptul că actriței nu i s-a oferit un rol deosebit. După încheierea filmărilor la "The Seven Year Itch" la începutul lui 1955, Marilyn încheie contractul și abandonează Hollywood-ul pentru a studia actoria la "The Actors Studio" în New York. Pentru că "The Seven Year Itch" ajunge în topul încasărilor din vara lui 1955 și pentru că celelalte starlete Fox, Jayne Mansfield și Sheree North dezamăgesc și nu au priză la public, Marilyn Monroe se întoarce triumfătoare la Hollywood. Primul film făcut în baza unui nou contract a fost "Bus Stop", regizat de Joshua Logan, ea fiind nominalizată la Globul de Aur.

O necunoscută practic la acea vreme, Marilyn Monroe a fost prima femeie care avea să-și deschidă propria casă de producție, împreună cu prietenul său, fotograful Milton H. Greene. Marilyn Monroe Productions a lansat primul său film "The Prince and the Showgirl" în 1957. Interpretarea compozitoarei Elsie Marina a fost considerată de primă mână de către criticii vremii, mai ales în Europa, unde i-a fost înmânat un David di Donatello, echivalentul italian al Oscar-ului, precum și un premiu Crystal Star în Franța. Chiar mai mult, Monroe a fost nominalizată pentru foarte apreciatul premiu BAFTA.

În 1959, înregistrează cel mai mare succes al carierei jucând alături de Tony Curtis și Jack Lemmon în comedia lui Billy Wilder "Unora le place jazz-ul". Rolul lui Marilyn de cântăreață îndoielnică, consumatoare frecventă de băuturi, dar plină de compasiune — Sugar Kane, a fost premiat cu Globul de Aur pentru cea mai bună actriță într-un musical sau comedie.

După "Unora le place jazz-ul", a făcut un musical numit "Let's Make Love" regizat de George Cukor alături de Yves Montand. Deși filmul nu s-a bucurat de un succes comercial sau artistic, el include unul dintre numerele muzicale legendare ale lui Monroe, "My Heart Belongs to Daddy" de Cole Porter.

În 1961, cel de-al treilea soț al lui Monroe, scenaristul Arthur Miller, scrisese și lucrase deja la ceea ce avea să fie ultimul film al lui Marilyn împreună cu Clark Gable, "The Misfits". După aceea, s-a întors la Hollywood pentru a relua filmările la pelicula "Something's Got to Give".

În mai 1962, și-a făcut ultima apariție publică importantă, cântând "Happy Birthday, Mr. President" în cadrul unei petreceri televizate făcută în cinstea președintelui american John F. Kennedy. Ulterior, aparițiile lui Monroe au devenit mai puțin frecvente din cauza problemelor de sănătate.

Din cauza constrângerilor financiare legate de costurile pentru filmările la Cleopatra, cu Elizabeth Taylor, Fox s-a folosit de absența lui Marilyn Monroe ca scuză pentru a o exclude din film și a o înlocui cu Lee Remick. Totuși, o clauză în contractul lui Dean Martin îi conferea acestuia dreptul să aleagă actrița principală a filmului. Pentru că el nu era dispus să lucreze cu altcineva, Monroe a fost reangajată pentru un salariu dublu față de cel inițial.

Într-un interviu acordat revistei Life, Marilyn și-a exprimat părerea de rău pentru modul în care Hollywood-ul o eticheta ca fiind o blondă proastă și spunea cât de mult își iubea publicul. A făcut de asemenea o ședință fotografică pentru Vogue și a început discuțiile pentru un viitor film cu Gene Kelly și Frank Sinatra. Alte proiecte care i se pregăteau pentru viitor erau "What a Way to Go!" și "The Stripper".

În viața personală, Marilyn Monroe a avut mai multe căsătorii și relații nereușite, notează www.biography.com.

La vârsta de 16 ani, se căsătorea cu James Dougherty pe 19 iunie 1942. În cărțile sale "The Secret Happiness of Marilyn Monroe" și "To Norma Jeane With Love", Jimmie Dougherty afirma că erau îndrăgostiți și că ar fi trăit fericiți dacă visul ei de a deveni celebră nu i-ar fi îndepărtat. Totuși, actrița a susținut mereu că aceasta a fost o căsătorie din interes. Marilyn a divorțat de Dougherty pe 13 septembrie 1946.

În 1951, star-ul de baseball Joe DiMaggio a văzut o fotografie a lui Marilyn Monroe cu doi jucători de la Chicago White Sox, dar a așteptat, până după retragerea lui, să îi ceară celui care făcuse fotografia o întâlnire cu ea. Marilyn Monroe nu a vrut să se întâlnească cu el, temându-se că este un sportiv îngâmfat, dar după doi ani de curte asiduă cei doi s-au căsătorit la primăria din San Francisco pe 14 ianuarie 1954. În perioada lunii lor de miere, a fost solicitată să viziteze trupele din Coreea pentru a-i înveseli pe soldați. După mărturisirile făcute presei, Joe nu a fost încântat de decizia soției sale din timpul perioadei pe care el și-o imaginase ca fiind o perioadă foarte intimă. În 24 octombrie 1954, la 274 zile de la căsătorie, ea a depus actele pentru divorț, iar ca motiv era declarat "cruditatea mentală".

Pe 29 iunie 1956, s-a căsătorit cu Arthur Miller, pe care îl cunoscuse în anul 1951, în cadrul unei ceremonii civile desfășurată la White Plains, New York. Deși creștină, Marilyn s-a convertit la Iudaism înainte de a se mărita cu Miller. După aproape cinci ani, pe 24 ianuarie 1961, a divorțat și de regizor.

Înainte ca filmările la "Something's Got to Give" să fie reluate, Marilyn Monroe a fost găsită moartă în casa sa din Los Angeles, în dimineața zilei de 5 august 1962. Moartea sa, oficial înregistrată ca o probabilă sinucidere prin consum excesiv de medicamente, a fost marcată de lipsa de profesionalism a anchetei poliției, devenind astfel o temă folosită în teoria conspirației.