Este timpul ca limba română să joace un rol sporit în integrarea europeană a Republicii Moldova...

România reprezintă o țară cu un potențial enorm, dar și exclusiv care, mobilizat de o manieră corectă, ar putea produce un impact enorm asupra integrării europene a Republicii Moldova. Limba română face parte din lista celor 24 de limbi oficiale ale UE, fapt ce permite accesarea facilă a legislației europene pentru decidenții și cetățenii moldoveni. Partea română participă la luarea deciziilor în cadrul Consiliului Uniunii Europene, este prezentă în Comisia Europeană (portofoliul Politicii Regionale), stabilește direcțiile de dezvoltare ale UE în Consiliul European alături de alte țări și este reprezentantă în Parlamentul European (Andi Cristea, Siegfried Mureșan, Monica Macovei, Cristian Preda și alții – în total 32 de eurodeputați români).

La fel, România este o țară cheie în lansarea Grupului pentru Acțiunea Europeană a Republicii Moldova în cadrul UE (Clubul informal al țărilor UE prietene ai Moldovei), în ianuarie 2010. Tot datorită deschiderii României Comisia interguvernamentală moldo-română pentru integrare europeană a fost inițiată (2012), cu scopul intensificării comunicării între instituții din diverse domenii (transport, dezvoltare rurală, justiție etc.). Asistența nerambursabilă de 100 milioane euro pentru perioada 2015-2020, destinată pentru transport, modernizarea punctelor de trecere a frontierelor și interconectarea energetică constituie o altă modalitate de a produce efecte pozitive de natură să conecteze Moldova la UE. Recentul împrumut de 150 milioane euro acordat de România guvernului de la Chișinău, pe parcursul următorilor 5 ani, agreat în octombrie 2015, confirmă încă o dată că vecinul Moldovei are resurse importante ce pot fi dislocate pentru agenda reformelor, prin care se subînțelege și integrare europeană a Republicii Moldova.

Chiar dacă România este implicată atât pe dimensiunea bilaterală, cât și pe cea europeană, în promovarea cauzei europene moldovenești, percepția generală este, totuși, că ceva lipsește în acest amalgam de eforturi. În consecință, este dificil de a măsura influența reală a României asupra integrării europene a Republicii Moldova.

Principalele slăbiciuni

Neajunsurile care pot fi evidențiate în evaluarea acțiunilor României dedicate parcursului european al Republicii Moldova conțin aspecte politice, civice și de comunicare.

În primul rând, lipsesc lideri politici carismatici în România a căror abordare pragmatică, dar și non-unionistă, față de integrarea europeană din țara vecină ar atrage simpatii în rândul cetățenilor moldoveni. Vocea României pentru cauza europeană a Moldovei nu trebuie să fie abstractă sau pur instituțională, ci trebuie să fie umanizată cu nume și persoane concrete.

De asemenea, situația din Republica Moldova este înțeleasă superficial de majoritatea mediului de experți și jurnaliști români. Dar situația se îmbunătățește și numărul celor care se specializează pe Moldova este în creștere, inclusiv datorită cetățenilor moldoveni care absolvesc instituții universitare române.

Adițional, puțini experți români sunt implicați în proiectele de asistență ale UE în Moldova, fapt ce diminuează posibilitatea de a valorifica afinitățile lingvistice în procesul de comunicare despre integrarea europeană cu jurnaliștii și publicul moldovenesc.

Nu în ultimul rând, lipsesc formate și instrumente de comunicare incluzive în domeniul integrării europene, sprijinite oficial de către guvernul de la București, sectorul asociativ și alți actori relevanți din România.

Soluții ieftine, dar eficace

Creșterea unor lideri politici în România, sensibili față de cauza europeană a Republicii Moldova și suficient de carismatici, dar neafiliați mișcării unioniste, reprezintă o misiune dificilă, dar posibilă pe termen mediu și lung. Aceștia ar putea apărea din rândul cetățenilor moldoveni naturalizați și integrați în societatea română, dacă vor câștiga competiția politică cu adepții unionismului, actualmente destul de influenți.

La nivelul societății civile și al mass-media trebuie dezvoltate platforme comune, care deocamdată fie sunt inexistente sau depind de proiecte sectoriale temporare. Instituționalizarea unor forumuri civice moldo-române pro-integrare europeană ar contribui la accelerarea transferului de cunoștințe și informație în ambele direcții. La fel, sectorul asociativ din România ar trebui să fie stimulat să participe în proiecte bilaterale cu organizații din Republica Moldova, iar acest lucru poate fi condiționat de către comunitatea donatorilor, urmărind exemplul proiectelor transfrontaliere derulate cu sprijinul UE. Or, mesajul despre integrarea europeană poate fi transmis cel mai simplu, necostisitor și eficient prin intermediul limbii române și în cadrul unor proiecte moldo-române.

Importanța reformelor desfășurate prin implementarea Acordului de Asociere poate fi explicată mai bine și repede de către experți români atrași în proiecte europene, decât de către cei care vorbesc alte limbi europene. Această remarcă nu este un apel la discriminarea pozitivă în favoarea experților români, ci un apel la valorificarea inteligentă a resurselor financiare și umane pe care UE le are în posesiune.

Totodată, România dispune de resurse pentru a dezvolta proiecte inovatoare în domeniul comunicării privind integrarea europeană – de la formularea de recomandări despre implementarea corectă a normelor europene până la promovarea bunelor practici de accesare a pieții europene pentru mediul de afaceri moldovenesc. O inițiativă cu impact public enorm ar fi înființarea de către România, împreună cu Delegația UE, a unui “Centru European” la Chișinău, care ar putea găzdui constant evenimente publice (lansări de carte, dezbateri publice, sesiuni de filme și conferințe pentru tineri), desfășurate de către sectorul asociativ și mass-media din ambele țări.

În loc de concluzie

Acțiunile întreprinse de România până acum pentru a spori vizibilitatea Republicii Moldova pe harta europeană sunt incontestabile, dar oricum acestea par pulverizate. E nevoie de un liderism mai pronunțat din partea României în promovarea integrării europene în Moldova, la fel de puternic precum în politicile de promovare a identității românești.

Abordarea actuală a României este prea timidă pentru a reuși o promovare eficientă a integrării europene în Republica Moldova, mai ales având în vedere nivelul de ostilitate anti-UE existent în regiune și mobilizarea geopolitică a Rusiei.

Există numeroase modalități pentru a face ca experiența europeană a României să devină mai utilă și utilizabilă de către publicul moldovenesc. Cei mai eficienți transmițători ai cunoștințelor și informației, acumulate de România în cei 9 ani de la aderarea la UE, vin din sectorul asociativ și instituțiile media. De aceea, crearea unor platforme civice moldo-române și pro-europene permanente constituie o prioritate.

În prezent, factorul românesc ca și agent al europenizării Republicii Moldova este puternic subestimat și nevalorificat. Cunoștințele și experiența României sunt însă unice și trebuie transferate către Republica Moldova cât mai curând posibil, inclusiv prin multiplicarea interacțiunilor și a canalelor de comunicare non-politice. În fine, este timpul ca limba română să joace un rol sporit în integrarea europeană a Republicii Moldova.


Dionis Cenușa