Cele mai vechi indicii chimice ale producției de vin datau până acum de 5.400 - 5.000 de ani înainte de epoca creștină în Munții Zagros din Iran, au precizat cercetătorii, a căror descoperire a fost publicată luni în raportul Academiei Americane de Știință (PNAS). 

Descoperirea lor se bazează pe două situri bogate în ceramică de la începutul Neoliticului, datând din anii 8.100 și 6.600, Gadachrili Gora și Shulaveris Gora, situate la 50 de kilometri de Tbilisi. 

Analiza rezidurilor regăsite în opt borcane vechi de mai multe milenii a dezvăluit prezența acidului tartric, substanță chimică prezentă în struguri și vin. Alți trei acizi - malic, succinic și citric, legate de viticultură - au fost deasemenea detectați. 

„Studiul nostru sugerează că viticultura era principalul mod de viață neolitic, care a stat la baza nașterii agriculturii, ce s-a răspândit în Caucaz” și mai departe în sudul Irakului, în Siria și în Turcia, a punctat profesorul Stephen Batiuk, de la Centrul de Arheologie al Universității din Toronto. 

Podgoriile de viță-de-vie din Eurasia, care produc astăzi 99,9% vin în toată lumea, sunt originare din Caucaz, potrivit lui Patrice This, director la Institutul Național Francez de Cercetare Agronomică (INRA).

„Versiunea adaptată a strugurelui pentru producția de vin de masă numără astăzi peste 10.000 de soiuri în lume”, a precizat This, dintre care mai mult de 500 provin numai din Georgia. 

Potrivit cercetătorilor, combinația de date arheologice, chimice, botanice, climatice arată că varietatea butucilor de vie era din belșug în jurul celor două situri de excavare din Georgia. 

În Neolitic, climatul era asemănător celui din regiunile viticole de astăzi din Italia și din sudul Franței. 

Cea mai mare parte a soiurilor de viței-de-vie clasică aparține acestui spațiu: cabernet sauvignon, chardonnay, shiraz, merlot, grenache, mourvedre, riesling. 

Oamenii de știință au explicat că în societățile vechi a bea și a oferi vin făcea parte din aproape toate aspectele vieții cotidiene.