Der Spiegel | Violate și uitate. Ororile armatei sovietice, în Germania, după război
-
25 Februarie 2018 13:26
„După terminarea războiului, sute de mii de femei germane au devenit victime ale violenței sexuale din partea soldaților puterile victorioase. Rănile suferite au fost ignorate zeci de ani” , scrie Michael Sontheimer în paginile Der Spiegel.
„Eram slaba, iar bicicleta mea încărcată, eram neputincioasa în fața rusilor care m-au doborât de pe bicicleta si nu am reușit să mă apăr”, a povestit personalului medical, în iulie 1945, Clara M. din Magdeburg, care a fost violata de trei soldați ai Armatei Roșii.
Date exacte cu privire la numarul femeilor din Germania au fost violate după război nu exista, dar, potrivit experților, numărul lor variază între 800.000 până la doua milioane. Au existat și cazuri de abuz sexual față de barbati, scrie publicatia germană, citat de Pagina de Rusia.
Înca din martie 1945, reichsführer-ul SS Heinrich Himmler a ordonat ca toate femeile care rămân însărcinate ca urmare a actului sexual fortat cu soldații Armatei Roșii, sa faca avort obligatoriu. „Insa, în teritoriile cucerite, noii conducători erau cei din Armata Roșie, iar raspunsul la întrebarea cine și din ce motive putea face avort era neclara“ – ne spune autorul publicației.
Doctorii, cel mai adesea bărbați, cereau descrieri detaliate ale violului de la femeile însărcinate și aveau obraznicia să dea aprecieri privind comportamentul femeilor. Drept urmare, multe victime ale violenței sexuale nu au raportat violurile, pentru ca s-au temut de discriminare, se spune în articol.
Potrivit lui Helke Sander, a cărei echipă a realizat un film și a publicat o carte despre violurile in masa ale femeilor germane de catre soldații sovietici, în primele trei luni ale ocupației Berlinului de către soldații Armatei Roșii, au fost violate 110.000 de femei, ceea ce inseamna 7% din numărul total al populatiei feminine din Berlin. Aproape jumătate dintre victime au fost violate de mai multe ori, scrie publicatia.
Aproape o cincime din femeile violate au ramas însărcinate. La Berlin, între medici și pacienți a existat adesea un consimțământ tacit: „fara copii ruși”, asa ca cele mai multe sarcini au fost întrerupte.
Una dintre paciente a scris: „Nimeni nu își poate imagina cat de multe au fost avorturile”.
Dar nu numai soldații sovietici au violat femeile germane în 1945. Batjocoririle au fost comise și de soldații aliaților occidentali. Astfel, după ce trupele franceze au ocupat Stuttgart la 21 aprilie 1945, în următoarele zece zile poliția a înregistrat 1.389 de violuri comise de soldații francezi. Patru dintre cele care au depus plangere la poliție aveau mai puțin de 14 ani, alte patru femei aveau peste 70 de ani.
Istoricul Miriam Gebhardt sustine ca americanii se fac vinovati de 190.000 violuri comise pe teritoriul Germaniei.
Politicienii și oamenii de știință germani nu au dorit să se arate „neloiali față de autoritățile de ocupație”, explică cercetătorul tăcerea îndelungată cu privire la problema violurilor în masa.
Studiile empirice recente, efectuate de psihologul Svenja Eichhorn și medicul Philipp Kuwert, arată consecințele psihologice ale violulurilor din perioada postbelică.
Cercetătorii, care au efectuat interviuri cu victime ale violurilor dupa 60 de ani de la traumele suferite, au aflat că majoritatea femeilor de-a lungul vieții au suferit de pe urma violului: au resimtit mai puțină plăcere în practicarea sexului, au avut probleme în familie și, în general, nu s-au bucurat de viață. Sechelele au fost adesea transmise de la o generație la alta. Istoricul Miriam Gebhardt studiază în prezent modul în care tulburările emoționale ale femeilor germane violate le-au afectat copiii și, în special, relațiile dintre copii și mame.
Istoricul atrage atenția asupra faptului că nici azi nu există monumente care sa comemoreze aceste victime. Cu ceva timp în urmă, Societatea pentru Apararea Popoarelor Periclitate, precum partidul CDU au cerut crearea unui Memorial pentru femeile violate la sfârșitul războiului, dar fara rezultat.
„Se pare că aceste femei nu sunt deloc potrivite pentru statutul de eroi”, spune cu regret Miriam Gebhardt.