Apărătorii drepturilor omului reprezintă un pilon esențial al democrației și al statului de drept, însă protecția de care beneficiază rămâne insuficientă, avertizează deputații europeni în raportul din proprie inițiativă, adoptat cu 512 voturi pentru, 76 împotrivă și 52 de abțineri, transmite caleaeuropeana.ro.

Potrivit deputaților europeni, 80% dintre cazurile de represiune transnațională sunt atribuite unui grup restrâns de zece țări – între care China, Turcia, Tadjikistan, Rusia, Egipt, Cambodgia, Turkmenistan, Uzbekistan, Iran și Belarus. Raportul subliniază că, în ultimul deceniu, au fost documentate peste 1.200 de incidente fizice directe în 10

Este pentru prima dată când Parlamentul European adoptă o definiție detaliată a represiunii transnaționale. În viziunea deputaților europeni, aceasta desemnează „atacuri și amenințări comise de state, regimuri autoritare sau reprezentanții acestora, menite să apere și să promoveze interesele lor dincolo de granițele naționale, prin constrângerea, controlarea sau reducerea la tăcere a disidenților, oponenților politici, jurnaliștilor, activiștilor, apărătorilor drepturilor omului și membrilor diasporei”.

Raportul detaliază o gamă largă de metode fizice: asasinate țintite, răpiri, violență, hărțuire și returnări forțate, dispariții și expulzări.

Utilizarea abuzivă a instrumentelor juridice face, de asemenea, parte din arsenalul de amenințări împotriva apărătorilor drepturilor omului: fie prin intermediul serviciilor consulare, al procedurilor de extrădare, al arestărilor sau al utilizării abuzive a „avizelor roșii” ale Interpolului, fie prin acuzații de terorism sau de subminare a securității statului. În cele din urmă, deputații europeni denunță metodele non-fizice, precum supravegherea digitală, intimidarea, șantajul și amenințările împotriva familiilor apărătorilor drepturilor omului.

Noile tehnologii, în special inteligența artificială, comunicarea de date rău intenționate și programele spion, sunt vectori din ce în ce mai importanți ai represiunii transnaționale actuale, afirmă deputații europeni.

Aceștia solicită statelor membre și UE să recunoască, să prevină și să combată formele digitale de represiune transnațională, inclusiv campaniile de dezinformare care vizează apărătorii drepturilor omului, și să se asigure că actorii privați din sectorul tehnologic sunt trași la răspundere, prin publicarea de rapoarte de transparență și instituirea unor mecanisme eficiente de soluționare a plângerilor.

În ceea ce privește acordurile UE cu țări terțe, deputații doresc ca represiunea transnațională să fie abordată în mod sistematic, prin introducerea monitorizării clauzei privind drepturile omului. Aceștia adaugă că este necesară o supraveghere strictă a pieței și că exportul de programe spion și de produse cu dublă utilizare către regimurile autoritare găsite vinovate de represiune transnațională trebuie interzis.

De asemenea, ei solicită UE să tragă la răspundere statele și autorii represiunii transnaționale prin sancțiuni specifice și prin Regimul global al UE de sancțiuni în domeniul drepturilor omului (Legea Magnitsky a UE).