A fost unul dintre cei mai mari actori de comedie pe care i-a avut cinematografia noastră. A fost boxer, apoi a dat ringul pe scenă și a făcut roluri memorabile.

I se spunea Bibanul încă din liceu. „Tata era negustor de pește - povestea DEM RĂDULESCU. Avea un magazin mare de pește în piața din Vâlcea. Fratele meu mai mare a luat într-o zi un biban frumos, l-a învelit într-un ziar și l-a dus la școală, cu gândul să i-l dea profesorului, ca să-l arate ca material didactic elevilor. Mai întâi lui i-au spus copiii «Bibanu’». După aia mi-au zis «Fratele lu’ Bibanu’», pe urmă porecla s-a prins de mine. Unii au pus-o-în chip de nume - pe afiș, că în ultimele clase de liceu, am jucat în niște spectacole împreună cu colegii mei. Așa că acolo am apărut pentru prima dată cu numele ăsta: Rădulescu-Bibanu’. După ce am intrat la Teatru m-am pomenit într-o zi că un student din anul III, Emil Reisenauer - vâlcean de-al meu - striga după mine «Mă, Bibanule!». Și parcă a dat cu flit... Că Bibanu’ am rămas”.

A debutat ca actor amator la vârsta de 17 ani, la un bal organizat de fanfara gării. În 1954 termina IATC - ul , obținând bursă pe toată perioada facultății, iar în 1956 câștiga premiul I pentru interpretare, cu piesa „Stea­guri pe turnuri” (unde era „ban­di­tul” Rijikov), la un concurs pentru tineri actori. A fost remarcat de Sică Alexandrescu și unul dintre primele roluri a fost în filmul „Politică și delicatese”. A debutat în același an la Teatrul Național din București, căruia i-a rămas fidel toată viața. A mai avut colaborări cu Teatrul Bulandra și Teatrul de Comedie. A creat foarte multe roluri, îndeosebi de comedie, care l-au transformat într-o legendă a teatrului românesc. Dem Radulescu a fost și un foarte apreciat profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "Ion Luca Caragiale".