Astfel, propunerea de a completa Codul penal cu un articol nou, cu privire la exercitarea atribuțiilor în sectorul public în situație de conflict de interese, este criticată de CNA. Experții susțin că în prezent această infracțiune cade sub incidența normei penale, care reglementează abuzul de putere sau abuzul de serviciu, comis din interes material, potrivit BizLaw.md

Ea apare în scopul realizării altor interese personale sau în interesul unei terțe persoane și reprezintă o normă generală în coraport cu cea propusă, care ar fi una specială.

Aceștia mai susțin că practica judiciară confirmă prezența normei penale care deja sancționează fapte comise în situație de conflict de interese. Totodată, propunerea este în disonanță cu inițiativele legislative de eliminare a pedepselor penale și dezincriminare a unor categorii de fapte, promovate chiar de Ministerul Justiției.

Experții nu sunt deacord nici nu explicația oferită termenului de ”concubin/concubină”, cu care se propune completarea Legii privind declararea averii și intereselor personale. Ministerul Justiției a prevăzut în proiectul de lege că ”se prezumă că au calitatea de concubin/concubină persoanele care pe parcursul anului fiscal precedent au locuit împreună cel puțin 183 de zile”.

Experții atenționează asupra faptului că definiția actuală dată termenului de concubin/concubină ca ”partenerul/partenera împreună cu care subiectul declarării a conviețuit și a deținut, a folosit sau a dispus în comun de unul sau mai multe bunuri în anul fiscal precedent, fără încheierea căsătoriei” este una vagă, iar reglementările propuse nu aduc claritatea așteptată.

Totodată, nu este clar mecanismul de supraveghere a timpului locuit împreună de către subiectul declarării și concubinul/concubina, supraveghere care să confirme/infirme perioada de timp aflată împreună pe parcursului anului fiscal. Aceștia susțin că și mai grav este faptul că, datorită imperfecțiunii cadrului normativ actual și a formulărilor propuse în proiect, este practic imposibilă probarea/demonstrarea concubinajului de către organul de urmărire penală.

Experții mai menționează că nici Codul civil și nici Codul familiei nu consacră și nici nu definesc concubinajul. Astfel, el reprezintă, de facto, o formă de conviețuire, o uniune liber consimțită, însă de iure, nu produce efecte juridice, care ar viza bunurile dobândite de concubini pe durata coabitării.

Potrivit legislației, concubinii nu pot fi considerați, în baza legii, proprietari în devălmășie asupra bunurilor dobândite de ei în timpul conviețuirii. Ei pot avea un drept de proprietate comună pe cote părți asupra bunurilor dobândite împreună în perioada conviețuirii, însă întinderea cotelor-părți se determină în mod distinct pentru fiecare bun achiziționat în parte și nu pentru întreaga masă de bunuri. În cazul concubinilor, indiferent de durata conviețuirii și de numărul bunurilor dobândite, dreptul de proprietate se determină raportat la fiecare bun separat.

În ceea ce privește cota-parte din dreptul de proprietate ce revine fiecărui concubin, se stabilește în funcție de contribuția la achiziționarea bunului, care trebuie determinată pentru fiecare bun în mod separat. Problema contribuției este o chestiune de fapt, care urmează a fi soluționată de instanța de judecată pe baza probelor corect administrate.

În cazul în care un bun nu este dobândit împreună, ci dimpotrivă este achiziționat de un singur concubin, ori în actul de dobândire figurează numai acesta, dreptul de proprietate aparține exclusiv dobânditorului, chiar dacă la achiziționarea lui a contribuit și celălalt concubin.

Punerea la dispoziția concubinului a unei sume de bani pentru cumpărarea unui bun nu conferă un drept de proprietate asupra bunului, ci doar un drept de creanță împotriva concubinului dobânditor (în acest caz, moștenitorului), care trebuie dovedit în astfel de împrejurări. Cert este că până la proba contrară, operează prezumția unui drept de proprietate exclusiv în favoarea concubinului dobânditor.

Dacă unul dintre concubini nu figurează ca parte în actul de dobândire a unui imobil, el nu devine coproprietar al bunului indiferent de durata conviețuirii, ci eventual creditor, în calitate de titular al unui drept de creanță, în cazul în care a contribuit la achiziționarea bunului respectiv.

Totodată, experții atenționează asupra unei lacune din Legea privind declararea averii și intereselor personale, care nu este înlăturată nici prin modificările propuse. Acesta vizează situația persoanelor, care din varii motive (religioase sau de altă natură), au refuzat alocarea codului numeric personal (IDNP).