Cum au primit românii primul imn comunist
-
29 Aprilie 2018 18:11
În perioada comunistă, România a avut mai multe imnuri. În 1948, acesta părea o traducere a Internaționalei Socialiste. După moartea lui Iosif Stalin, melodia și versurile au fost schimbate, dar mesajul a rămas același: vorbea despre înfrățirea dintre popoarele român și sovietic.
Primul imn al Republicii Populare Române a fost publicat în săptămânalul Flacăra la 4 ianuarie 1948. O casetă a redacției avertizează cititorii că imnul și poeziile care îl însoțesc au fost transmise publicației în primele 24 de ore de la Proclamarea Republicii. Faptul este puțin probabil. Rapiditatea cu care a publicat Republicii Populare Române arată premeditarea loviturii de stat de la 30 decembrie 1947, potrivit Digi24.
Nicolae Gheorghiță, pro-rector Conservator: Nici eu nu cred că a fost o inițiativă atât de veselă încât lumea să producă și literatură, și o singură piesă muzicală. Mă gândesc și la problemele tehnice, și scrisul notelor, se scriau cu rotringul.
Muzica primelor două imnuri din vremea comunismului sunt creația compozitorului Matei Socor.
Valentina Sandu, profesor Conservator: El s-a școlit în interbelic la Viena. A fost unul din foarte puținii compozitori români interesați de avangarda vieneză. Revenit în România, a fost unul din protejații lui Mihail Jora și George Enescu, cei doi aflați la cârma Uniunii Compozitorilor, atunci era Societatea Compozitorilor. Și atunci când Socor, activa într-un soi de ilegalitate pentru că era comunist, este trimis cu domiciliu forțat la Craiova, Jora și Enescu scriu o scrisoare, o adresă, o scrisoare oficială în care susțin cu căldură ca tânărul compozitor să fie lăsat să creeze în libertate.
După instalarea guvernului Groza, George Enescu, ajutat atât de mult la începuturile carierei de regina Elisabeta, a reușit să rămână la Paris. Mihail Jora a fost exclus și din Uniunea Compozitorilor, condusă din 1949 chiar de Matei Socor, și din rândul profesorilor de la Conservator. Epurările politice afectau întreaga societate.
Germina Nagâț, cercetător, șef Investigații CNSAS: În proaspăta Republică Populară Română nu prea mai exista diferența între libertate și închisoare. Oamenii știau că riscă închisoarea pentru cel mai mic gest care ar fi putut fi interpretat ca fiind împotriva regimului.
Fost comunist ilegalist, Matei Socor devine în 1949 și președinte al Radiodifuziunii Române. În această calitate, devine un promotor al realismului socialist inclusiv în muzică.
Valentina Sandu, profesor Conservator: Venit atunci la conducerea Uniunii, Matei Socor înfierează tot ce era burghez, decandent își face autocritica, mulți muzicieni au de suferit din pricina dosarului de cadre ș.a.
Nicolae Gheorghiță, pro-rector Conservator: În momentul în care asculți cele două lucrări ale lui Matei Socor, îți dai seama că practic că ele trebuie și asta s-a întâmplat, să reprezinte direcția estetică a noii orientări ideologice.
Valentina Sandu, profesor Conservator: Eu m-am uitat pe acest imn și pe cel pe care tot el l-a scris în 1953, și din punct de vedere muzical, sunt bine scrise.
Cum a apreciat publicul Internaționala Românească, primul imn comunist?
Germina Nagâț, cercetător, șef Investigații CNSAS: Nu aveau nici o legătură cu noul imn. Ei cântau Imnul Regal, cântau Deșteaptă-te, române. Nu erau nici atât de speriați încât să nu reacționeze și nu li se făcuse încă lehamite.
În timp ce statul acaparat de comunism făcea imense eforturi de propagandă, România normală se mutase la închisoare...
Imnul Regal, colindele și vechile cântece ale românilor nu erau singura formă de supraviețuire. În șoaptă și cu riscul de a fi bătuți sau înfometați, deținuții țineau cursuri de limbi străine, vorbeau liber despre subiecte altfel cenzurate.
Germina Nagâț, cercetător, șef Investigații CNSAS: Mai multe scrisori scrise pe cearșaf, pe bucăți de zeghe, una dintre ele adresată Națiunilor Unite, niște deținuți politic care își puneau nădejdea doar în acest for internațional. Își cereau dreptul la demnitate și la viață practic. Se țin conferințe despre Regele Mihai, despre Regina Mamă, despre cum trebuie să ne păstrăm spiritul de luptă.
În URSS, moartea lui Stalin a dus la deschiderea Gulagului și eliberarea a milioane de oameni; în România închisorile staliniste s-au golit cu întârziere de peste un deceniu, abia în 1963-1964. Între timp, propaganda s-a întețit.
Al doilea imn al Republicii Populare Române a intrat în vigoare la 23 august 1953. În martie murise Stalin și în întreaga Europă de Est, ocupată de trupele sovietice, aveau loc schimbări: în conducerile partidelor comuniste sau simbolice. Or, în România, Gheorghe Gheorghiu Dej își eliminase deja competitorii la vârful puterii.
Este o explicație plauzibilă având în vedere că mesajul noului imn are același mesaj cu cel din 1948. Este menționată expres înfrățirea cu poporul sovietic.
Nicolae Gheorghiță, pro-rector Conservator: Linia melodică este mai complicată decât i se reproșase pentru primul imn. Dacă îl asculți, vezi că nu e scris totuși pentru mase, este totuși scris pentru voci cultivate. Și aceasta este o mare problemă, imnurile pentru a avea priză la public trebuie să aibă o linie melodică foarte clară.
Îngrijorat de schimbările impuse de Nikita Hrușciov la Moscova, Gheorghe Gheorghiu Dej a virat în aprilie 1964 spre național comunism.
Undeva între sfârșitul lui Gheorghe Gheorghiu Dej și august 1968, când Nicolae Ceaușescu a clamat independența față de Kremlin, imnul de stat a început să fie intonat fără versuri. Înfrățirea cu Uniunea Sovietică afecta patriotismul contrafăcut al "Epocii de Aur".