Dreptul Iosif și Fecioara Maria L-au dus pe Iisus la Templul din Ierusalim pentru a-l închina lui Dumnezeu, și pentru a aduce jertfă o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.

Acesta era ritualul prevăzut de legea mozaică pentru toți copiii, întâi născuți de parte bărbătească și era un mod prin care poporul evreu se arăta fidel față de Dumnezeul care îi scosese din robia egipteană.
Esența sărbătorii de astăzi este, însă, în altă parte. E în gestul  uman a două personaje care-l întâmpină pe Hristos la Templu.

Dreptul Simeon și proorocița Ana, sunt doi oameni care au trăit pentru acest moment. Au trăit pentru a se convinge că Dumnezeu și-a împlinit promisiunea de a trimite în lume Mântuitor.

Întâmpinarea lor este de fapt o mărturisire că pruncul de doar 40 de zile este Mesia. 

Ei sunt modele de fidelitate, ascultare și nădejde pusă în Dumnezeu și-i reprezintă pe oamenii care-și consacră viața slujirii totale lui Dumnezeu.

Cuvintele cu care Dreptul Simeon l-a întâmpinat pe Iisus au rămas ca o rugăciune de mărturisire ce se rostește în cultul creștin la sfârșitul zilei: „Acum eliberează pe robul Tău Stăpâne, în pace, că văzură ochii mei mântuirea ta”.

O tradiție neconsemnată în Biblie spune că Simeon ar fi fost unul din cei 70 de înțelepți care au tradus Vechiul Testament în limba greacă (Septuaginta) în secolul al III-lea înainte de Hristos. În momentul Întâmpinării trebuie să fi avut aproape 300 de ani.

Simeon a tradus profeția lui Isaia care spune că "Fecioara va lua în pântece și va naște". În loc de "fecioara", Simeon traducea, "femeia", convins fiind că o fecioară care naște este un nonsens.

A doua zi însă, găsea scris "fecioara", și asta s-a întâmplat în mai multe rânduri. Aceeași tradiție spune că lui Simeon i s-a făgăduit atunci printr-un înger că nu va muri până nu se va convinge de adevărul profeției lui Iisaia.

Momentul convingerii și mărturisirii este Întâmpinarea Domnului sărbătorită la 2/15 februarie.