CE ESTE UN „BLOCAJ OMEGA”?

Blocajul omega își are numele de la forma literei grecești Ω — cu o protuberanță de aer cald, de înaltă presiune, situată între două sisteme de joasă presiune mai reci.

Elementul de „blocaj” se referă la modul în care zona de înaltă presiune cu aer cald rămâne blocată. În condiții normale, curentul jet transportă sistemele meteorologice în mod constant de la vest la est. Însă, în timpul unui blocaj omega, acest flux este perturbat și se poate devia dramatic spre nord și spre sud, izolând sistemele de presiune. Vânturile de ghidare mai slabe și contrastele de temperatură din atmosferă contribuie la aceste tipare de mișcare lentă și blocaj.

Citiți și: Val de căldură în Europa. Marți a fost cea mai caldă zi înregistrată vreodată în Franța, cod roșu în 15 orașe din Italia

Rezultatul este că aerul cald și stagnant rămâne blocat deasupra aceleiași zone. Blocajele omega durează de obicei între trei și zece zile, dar pot persista și săptămâni întregi.

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN TIMPUL UNUI BLOCAJ OMEGA?

Sub zona de presiune ridicată din centru, condițiile devin calde și uscate. Presiunea ridicată împiedică, de asemenea, formarea norilor, rezultând un cer senin și însorit, care permite temperaturilor să crească.

Condițiile de acest gen sunt cele care „prăjesc” Franța și Spania, unde temperaturile au depășit 40 de grade Celsius (104 grade Fahrenheit).

Regiunile aflate în zonele de joasă presiune care flanchează valul de căldură sunt, între timp, mai predispuse la condiții mai răcoroase și ploioase.

Marea Britanie se află la granița dintre sistemul de înaltă presiune și aerul mai rece din nord-vest – generând căldură intensă în sud și est, precum și condiții mai răcoroase și mai umede în nord și vest, potrivit Serviciului Meteorologic al Regatului Unit (Met Office).

ESTE SCHIMBAREA CLIMATICĂ RESPONSABILĂ?

Oamenii de știință nu au ajuns încă la un consens cu privire la modul în care schimbarea climei afectează frecvența fenomenelor de blocaj precum acesta.

Cu toate acestea, consensul științific global este clar: schimbările climatice cresc frecvența și intensitatea valurilor de căldură.

Emisiile de gaze cu efect de seră, provenite în principal din arderea cărbunelui, petrolului și gazelor, au încălzit planeta cu 1,3 °C față de perioada preindustrială. Această temperatură de referință mai ridicată înseamnă că valurile de căldură ating temperaturi mai mari.

Europa se confruntă în prezent cu valuri de căldură cu 2 până la 4 grade mai fierbinți decât ar fi fost fără încălzirea provocată de om, a declarat Clair Barnes, cercetător asociat în domeniul fenomenelor meteorologice și climatice extreme la Imperial College London. Ca urmare, atunci când apar fenomene precum blocajele omega, căldura rezultată poate fi semnificativ mai intensă.