Declarație scandaloasă a ministrului de Externe, Ciocoi: Rusia a oprit războiul pe Nistru în 1992 – titrează și portalul Deschide.md. 

Pe același site, publicistul Petru Bogatu explică „De ce așa-zisul „marele război pentru apărarea patriei” nu este războiul nostru”. Sub ochii noștri are loc o re-sovietizare în forță a Republicii Moldova. Președinția, guvernul și primăria orașului Chișinău s-au înhămat la sarcina pusă de Putin de a rescrie istoria pe calapodul lui Stalin, pentru că, vorba lui George Orwel, cine controlează trecutul acela controlează prezentul și viitorul, atenționează autorul. Bravada nerușinată cu care impune agenda politică și ideologică rusească  pângărește memoria colectivă a românilor și a tuturor popoarelor care au avut de suferit de pe urma regimului totalitar sovietic. A ajuns să se laude tocmai de la tribuna APCE cu pregătirea unor „evenimente de anvergură dedicate victoriei în marele război pentru apărarea patriei”.

Încercările regimului Dodon de a readuce în Republica Moldova cultul militarismului sovietic și velikorus, de a reimplementa ritualul demonic de preamărire a rolului URSS în cea de-a doua conflagrație mondială  nu sunt inițiativele lui personale, firește. Acestea fac parte dintr-o strategie rusească de recucerire ideologică a republicilor ex-sovietice. Petru Bogatu aduce mai multe argumente pentru care orice sărbătorire a zilei de 9 mai la Chișinău în formatul impus de Moscova este o acțiune antinațională care sfidează bunul simț și denaturează adevărul istoric. Autorul atenționează că dacă nu oprim nebunia lui Dodon cu anunțata lui celebrare în stil sovietic a zilei de 9 mai, suntem pierduți. Ne merităm destinul de vasali umili și de bondoci sub-culturali”.

Ziarul de Gardă revine, într-un comentariu, la discursul președintelui Dodon de săptămâna trecută, la Strasbourg, la sesiunea ordinară a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.  „Europa nu se mai intimidează să zică „nu” acolo unde nu e loc de „da”, observă editorialistul Petru Grozavu, cu atât mai mult că Igor Dodon nu a mers la Strasbourg decât ca un președinte formal al R. Moldova, care nu are nimic în comun cu interesele și aspirațiile europene. De facto, el este guvernatorul lui Putin pentru Basarabia, prietenul său, Krasnoselski, fiind un al doilea Dodon, doar că pentru Transnistria.

Că va vorbi Igor Dodon de bine sau de rău forurile europene, ca va avea sau nu va avea pe masă, în birou, Drapelul UE, că se va uita cu ochi buni sau răi la România, că va merge sau nu la Strasbourg, Bruxelles sau Washington, că vor da sau nu vor da europenii bani pentru R. Moldova, Igor Dodon oricum nu va lucra pentru binele, modernizarea și dezvoltarea țării, pentru că o Moldovă democrată și prosperă înseamnă o tot mai mare apropiere de UE și ieșirea din zona gri a CSI-ului – lucru care, știm bine, nu face parte din proiectele Rusiei pentru această regiune. Iar Igor Nicolaevici nu va merge niciodată, după cum nu a mers nici până acum, împotriva intereselor Moscovei, comentează autorul, amintind cp suntem în an electoral. La toamnă vom avea de rezolvat această problemă”, conchide Ziarul de Gardă.

Cotidianul o citează pe președinta Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), Maia Sandu, care i-a îndemnat pe partenerii europeni să adopte sancțiuni împotriva politicienilor corupți care au sărăcit Republica Moldova și care folosesc instituțiile statului în scopuri personale sau de partid.

Aceeași publicație încearcă să analizeze „Cine sunt cei care nu-l vor pe Plahotniuc la Chișinău”. Publicația subliniază că prin decizia de la 13 ianuarie americanii au transmis două semnale puternice. Primul, că mitul precum că l-ar mai proteja pe Plahotniuc nu mai ține. Al doilea, că nu vor ezita prea mult să-l trimită la Chișinău în momentul în care un dosar bine pus la punct, prin care să se solicite extrădarea sa, va ajunge la Washington. Doar că acest dosar, observă autorul, tot întârzie să fie trimis în SUA, chiar dacă Igor Dodon ne dă toate asigurările, de cel puțin trei luni, că îl așteaptă „în cătușe” în Republica Moldova. Nici instituțiile care ar trebui să se ocupe de formalitățile de extrădare nu dau dovadă de mai mult zel.

Cel puțin până astăzi, din informațiile oficiale, nu există o solicitare către SUA în acest sens. Cotidianul scrie că Igor Dodon este probabil omul care ar avea, în acest moment, cel mai mult de pierdut de pe urma unei reveniri a lui Plahotniuc acasă, pentru că i-ar trage după el și pe mulți alții, pe care i-a și șantajat în toată această perioadă. Iar aici chiar lista ar fi extrem de lungă. De la Dodon, trecând pe la deputați, miniștri, funcționari de ranguri diferite, ajungând la procurori și judecători. Al doilea motiv, mult mai plauzibil – își obține libertatea deplină în schimbul tăcerii. Iar ambele ar cădea extrem de prost pentru Igor Dodon. Pentru că un Plahotniuc la libertate ar însemna o gravă problemă de credibilitate pentru Dodon și o risipire foarte rapidă a autorității pe care o are astăzi”, scrie Cotidianul.