Acum șase ani, într-un interviu, spuneam că semnarea Acordului de Asociere ne ancorează ireversibil într-un proces de integrare europeană, prin asociere politică și integrare economică cu Uniunea Europeană. Iar prin implementarea Acordului, Republica Moldova nu mai este singură în fața provocărilor interne și externe, urmând să devină mai modernă și mai dezvoltată, împărtășind valori comune cu Uniunea Europeană, cum sunt democrația și statul de drept, respectul pentru drepturile omului, buna guvernare, economia de piață și dezvoltarea durabilă. Mai mult, începusem să ne setăm noi ținte ambițioase pentru a avansa pe calea europeană.

Astăzi, după o privire în retrospectivă, ne dăm bine seamă că doar o parte din obiectivele și așteptările de atunci s-au împlinit. Nu am reușit să avansăm plenar în implementarea părții valorice a Acordului de Asociere. Instituțiile democratice sunt fragile, fiind în continuare mutilate de interese politice și economice înguste. Elitele politice continuă să polarizeze societatea și să sustragă atenția de la probleme reale ale Republicii Moldova. Spațiul informațional, de securitate și politic intern continuă să fie vulnerabil acțiunilor de dezinformare internă și externă. Statul de drept rămâne slăbit.

Un pas înainte, unul înapoi, altul pe-alături ...

Justiția selectivă, ineficientă și expusă ingerințelor politice rămâne a fi cea mai mare provocare a Republicii Moldova, care stăvilește dezvoltarea durabilă a țării. Chiar dacă partidele de la guvernare recunosc această problemă și își declară periodic sprijinul pentru reforma sectorului de justiție și acțiunilor de combatere a corupției, în realitate, însă, admit și promovează politici și acțiuni care contrazic la modul practic aceste declarații. Aici putem aminti de atacurile și încercările de influențare și chiar intimidare a judecătorilor Curții Constituționale din partea deputaților PSRM și a Președintelui Republicii Moldova. Sau, cel mai recent, încercarea majorității parlamentare de a bloca numirea Vioricăi Puică în funcția de judecător la Curtea Supremă de Justiție, desemnată de Consiliului Superior al Magistraturii în rezultatul unui concurs. Asta în condițiile în care Viorica Puică este un judecător care se bucură de o reputație ireproșabilă în sistemul judecătoresc și este cunoscută drept o persoană cu o integritate incontestabilă și profesionalism desăvârșit.

Astfel de derapaje decredibilizează efortul Guvernului și nemijlocit al Ministerului Justiției de a promova politici necesare de transformare a sistemului justiției cu suportul experților europeni și a societății civile, cum ar fi spre exemplu reforma Consiliului Superior al Magistraturii sau elaborarea unei noi Strategii pentru asigurarea independenței și integrității sectorului justiției.

Totuși, în pofida acestor provocări, care vor continua să fie o preocupare a actorilor pro-reformă din țară și a partenerilor de dezvoltare, astăzi legătura cu Uniunea Europeană este mai puternică.

UE este cel mai important partener economic al Republicii Moldova, aproape 70% din exporturile moldovenești fiind orientate pe piața europeană. Peste 70% din cetățenii Republicii Moldova au călătorit liber de cel puțin de 3 ori în UE și alte țări europene. Mai mult de 45% din acquis-ul Uniunii Europene a fost transpus în cadrul normativ al Republicii Moldova.

Imaginea Uniunii Europene în rândul cetățenilor Republicii Moldova s-a îmbunătățit pe parcursul ultimilor ani. Peste 63% din cetățenii Republicii Moldova declară că au încredere în Uniunea Europeană, potrivit unui sondaj realizat recent în Republica Moldova și alte țări ale Parteneriatului Estic.

Acest lucru se datorează, în mare parte, faptului că Uniunea Europeană și-a revizuit abordarea în relația cu Republica Moldova, diversificând și descentralizând asistența financiară către mai mulți actori de schimbare, în special către autoritățile locale, întreprinderile mici și mijlocii, mass-media independentă, societatea civilă și comunitățile locale. Cel mai recent exemplu este noul program UE pentru Moldova Rurală, orientat spre dezvoltarea antreprenorialului prin susținerea afacerilor mici și mijlocii și crearea locurilor de muncă în zonele rurale din țară. Până în prezent, peste 15.000 de întreprinderi mici și mijlocii au beneficiat de finanțare din partea UE. Peste 700 km de drumuri au fost sau urmează să fie reabilitate datorită suportului UE. Republica Moldova își conectează treptat infrastructura energetică cu cea a Uniunii Europene.

Mai mult, Uniunea Europeană a devenit mult mai critică cu privire la lipsa progreselor în realizarea reformelor sistemice, dezaprobând clar și univoc derapajele interne și condiționând strict asistența oferită. De asemenea, UE a crescut presiunea pe autoritățile moldovenești, somând la respectarea și implementarea angajamentelor prevăzute de Acordul de Asociere.

Începând cu anul 2009, UE, împreună cu țările membre, Banca Europeană de Investiții (BEI) și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, au oferit Republicii Moldova peste 1,9 miliarde EUR, mai mult de jumătate din acești bani fiind nerambursabili.

În perioada crizei pandemice, Uniunea Europeană a reușit să vină cu un răspuns de sprijin pentru Republica Moldova, reorientând peste 82 milioane EUR pentru susținerea inițiativelor anti-COVID-19 și oferind 30 milioane EUR în calitate de asistența pentru sistemul de sănătate. Alte 100 milioane EUR au fost alocate în calitate de asistență macrofinanciară pentru susținerea măsurilor anti-criză. Asta în pofida unui dialog politic la nivel înalt complicat, dar și pe fundalul mesajelor descalificante din partea conducerii țării la adresa UE și ambasadorilor săi în Republica Moldova.

În aceste condiții, ceea ce a facilitat menținerea unui dialogul pragmatic cu UE au fost în mare parte eforturile diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene și focusarea instituțiilor UE pe susținerea cetățenilor Republicii Moldova și acordarea suportului necesar Republicii Moldova în depășirea crizelor multiple. Practic, punând în capul mesei interesul și beneficiile cetățenilor, UE și-a manifestat solidaritatea și nu a renunțat la agenda de susținerea consecventă a Republicii Moldova.

Astfel, prima tranșă de 50 milioane EUR din asistența macrofinanciară OMNIBUS urmează a fi alocată imediat după ratificarea Memorandumului și Acordului de credit semnate săptămâna trecută de către autoritățile de la Chișinău. Celelalte 50 milioane EUR vor fi transferate către începutul anului viitor, odată cu îndeplinirea tuturor celor șase condiții tehnice negociate.

Deși condițiile respective încă nu au fost făcute publice, deja cunoaștem că acestea vizează în mare parte (1) managementului public al finanțelor, în special asigurarea unui proces transparent și eficient de achiziții publice în sănătate, (2) reforma Consiliului Suprem al Magistraturii, (3) creșterea eficienței Autorității Naționale de Integritate cu privire la declararea averilor și conflictului de interese, (4) revizuirea strategiei de recuperare a bunurilor infracționale în rezultatul fraudei bancare, (5) îmbunătățirea cadrului de funcționare al afacerilor, prin adoptarea noului Cod Vamal și (6) îmbunătățirea măsurilor de contracarare a contrabandei cu țigări și produse alcoolice, inclusiv prin înăsprirea sancțiunilor.

Adițional, odată cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de Memorandumul de înțelegere din anul 2017 și celor 8 cerințe generale convenite cu Guvernul de la Chișinău la începutul anului curent, Uniunea Europeană a aprobat cea de-a doua tranșă a asistenței macro-financiare de 30 milioane EUR. Primele 20 milioane EUR în calitate de credit deja au fost alocate, celelalte 10 milioane EUR urmând a fi transferate în scurt timp. Însă, având în vedere expirarea Memorandumului de Înțelegere din 2017 și neîndeplinirea tuturor condițiilor agreate, Republica Moldova a ratat cea de-a 3-a tranșă de 40 milioane EUR.

Totuși, autoritățile moldovenești ar mai avea o șansă să recupereze terenul pierdut, prin negocierea unui nou program de asistență macrofinanciară din partea UE de cel puțin 100 milioane EUR pentru susținerea reformelor structurale, în cazul în care Guvernul va reuși să lanseze un nou program cu Fondul Monetar Internațional. Însă pentru aceasta este absolut necesar ca autoritățile moldovenești să demonstreze o voință politică reală și consecvență la nivel național în realizarea reformelor necesare, inclusiv să crească dinamica de implementare a prevederilor Acordului de Asociere.

Resetarea agendei europene printr-o condiționalitate strictă a UE, dar mai inteligentă

Uniunea Europeană trebuie să continue aplicarea condiționalității stricte pentru asistența financiară care ar putea fi mai țintită și mai inteligentă. Miza acesteia ar fi impulsionarea agendei de reforme pe termen lung, în beneficiul cetățenilor Republicii Moldova.

Pe de o parte, condiționalitatea strictă a UE funcționează mult mai bine și poate produce un impact pe termen scurt în țările în care există guverne pro-reformă, deschise și angajate în implementarea agendei de reforme. În cazul dat, această condiționalitate, odată ce sunt realizate angajamentele, poate veni și cu o recompensă în baza principiului aplicat în țările Parteneriatului Estic – „mai mult pentru mai mult”.

Pe de altă parte, suportul UE scade proporțional în țările guvernate de elite care nu demonstrează o voință politică autentică de a consolida instituțiile democratice, unde nu există un interes demonstrat pentru realizarea reformelor reale, care ar include un sistem de justiție independent și aplicarea efectivă a statului de drept. Mai ales, acest lucru este vizibil în cazurile în care există un control politic sporit din partea politicului și grupurilor de interese ascunse din spatele guvernării asupra instituțiilor independente. În consecință, aici începe să acționeze cealaltă fațetă a condiționalității stricte – „mai puțin pentru mai puțin”.

Astfel, chiar și în ultimul caz, condiționalitatea strictă produce efecte într-un termen mai lung, exercitând o presiune constantă asupra guvernelor respective pentru a le determina să revină la agenda de reformă. Iar în situația în care Guvernul ignoră un dialog franc și la rece cu privire la reținerile sau derapajele interne sau chiar încearcă să plaseze responsabilitatea pe instituțiile UE pentru nereușite, atunci UE reușește să construiască și să mențină comunicarea cu alți actori naționali interesați și angajați să avanseze transformări la nivel de instituții, localități, comunități sau sectoare de politici. Mai mult, în acest caz, UE reorientează și diversifică sprijinului direct către acei actori dispuși și capabili să impulsioneze agenda de reformă și să crească responsabilitatea autorităților și a elitelor politice.

Totuși, pentru a grăbi procesul de transformare în Republica Moldova, condiționalitatea UE poate și trebuie să devină mai țintită, mai inteligentă și mai adaptată necesităților imediate ale țării. Această abordare ar permite evitarea amânării reformelor sistemice necesare, atunci când cel puțin declarativ Guvernele se angajează, însă șovăie la capitolul implementare.

Ce ar însemna aceasta? În primul rând, condiționalitatea trebuie să vizeze schimbarea elementelor cruciale ale sistemului care trebuie reformat. Reforma sectorului justiției este unul dintre exemple. În locul unei condiționalități generale de asigurare a independenței sistemului judiciar, condiționalitățile ar trebui să atace provocările cheie ale sistemului justiției și susținând direct transformarea și protejarea independenței instituțiilor cheie ale justiției, cum ar fi Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Superior al Procuraturii.

Mai mult sprijin UE ar trebui îndreptat către instituții care prezintă semne de schimbare, independență sau, într-adevăr, sunt capabile să asigure un echilibru al puterilor statului. De exemplu, astfel de instituții ar putea fi Curtea Constituțională, Procuratura Generală, Comisia Electorală Centrală sau Banca Națională a Moldovei. Instituții-cheie care trebuie să acționeze liber de ingerințele politicului.

Asistența UE ar putea să țintească promovarea politicilor și măsurilor eficiente pentru descurajarea și excluderea sistemelor bazate pe rente, de care beneficiază grupuri ascunse afiliate ce controlează diferite partide politice sau chiar guvernarea în ansamblu. Un exemplu în acest sens este limitarea participării entităților din jurisdicțiile off-shore în contracte publice cu statul sau aplicarea măsurilor anti-fraudă de combatere și sancționare a spălării banilor. Aceste reforme ar trebui să fie legate de recompense de care vor beneficia cetățenii. O astfel de recompensă în cazul Republicii Moldova, țară asociată UE, ar putea fi aderarea la Zona Unică de Plați în Euro (SEPA) sau accesul complet la piața unică a UE.

Este important ca suportul UE să continue să ajute la implementarea Acordurilor de Asociere și a obiectivelor de dezvoltare durabilă, cu accent în special pe reforma administrației publice, descentralizarea teritorială, reforma educației, reforma sistemului de sănătate și dezvoltarea economică durabilă, economia verde, digitalizarea serviciilor publice, susținerea proiectelor de infrastructură energetică și transport. Sprijinirea eforturilor concrete în combaterea amenințărilor hibride de securitate necesită a fi instrumentalizată pentru consolidarea rezilienței societăților din țările Parteneriatului Estic.

Pașii de mai departe ...

După șase ani, Republica Moldova se confruntă în mare parte cu aceleași provocări și probleme sistemice, iar energia tuturor actorilor vizați este direcționată mai mult spre a menține pe linia de plutire relația noastră cu Uniunea Europeană, decât spre avansarea acesteia la o etapă calitativ nouă.

Înțelegem că motivele sunt diferite și ele în mare parte sunt același în cazul Republicii Moldova, Georgiei și Ucrainei. Însă, diferența o face abordarea față de prioritățile pe care le au aceste trei țări asociate UE pe intern și în relația lor cu UE. Astăzi Georgia este mai determinată - are o diplomație pro-activă și încearcă să valorifice orice oportunitate. La fel procedează și Ucraina. În continuare, autoritățile Republicii Moldova, elitele pro-reformă, societatea civilă și Uniunea Europeană ar trebui să își concentreze eforturile pentru a iniția o resetare a agendei noastre europene.

Cu toții trebuie să fim generatori de soluții. Să promovăm un dialog structurat și incluziv. Să vorbim deschis despre problemele cu care ne confruntăm, să le conștientizăm și să realizăm pas cu pas transformările necesare împreună. Să identificăm, să susținem și să protejăm instituțiile care pot genera schimbări. Să responsabilizăm autoritățile publice și să condamnăm cu toții ceea ce încalcă valorile comune prevăzute în Constituția Republicii Moldova și în Acordului de Asociere cu UE.

Într-un final, această abordare ar putea ajuta Republica Moldova să depășească provocările cu care se confruntă, să rupă cercul vicios al problemelor și crizelor interne care s-au tot perpetuat de-a lungul ultimilor ani și să ne ajute să ieșim din izolarea externă în care ne-am pomenit.

Prima oportunitate care trebuie valorificată este negocierea unei noi Agende de Asociere cu UE pentru următorii cinci ani. Respectiv, a doua jumătate a anului 2020 va fi crucială, oferind ocazia pentru resetarea agendei europene a Republicii Moldova și a dialogului structurat cu Uniunea Europeană, cu participarea Guvernului, elitelor pro-reformă, autorităților locale, sectorului de afaceri și societății civile. O altă oportunitate ține de definitivarea noilor livrabile ale Parteneriatului Estic după anul 2020, care vor fi convenite anul viitor cu ocazia viitorului Summit al Parteneriatului Estic și vor viza consolidarea rezilienței interne și externe a instituțiilor democratice, ale statului de drept, economiei și a societății în ansamblu.

Primul test politic care ne va arată dacă ne dorim resetarea agendei europene a Republicii Moldova va fi următorul scrutin prezidențial. Chiar dacă funcția și competențele Președintelui sunt preponderent simbolice, modul de organizare al scrutinului și constatările observatorilor naționali și internaționali vor conta pentru parcursul de mai departe a căii europene a Republicii Moldova.  

Iulian Groza, Director Executiv al Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE)