Alexandru Bernardazzi a fost arhitect principal al orașului până în 1878, pentru meritele sale importante în dezvoltarea orașului a fost declarat cetățean de onoare în 1875. Într-un mod curios, în 1877, când Schmidt vine la conducere, el a fost primar până în 1903, vedem că în această perioadă Bernardazzi nu mai este la Chișinău. A existat un potențial conflict și neînțelegere între ei, pe care probabil că cei doi l-au depășit. Eu intuiesc, pentru că nu există mărturii ale timpului, că plecarea lui Bernardazzi  la Odesa și lucrările pe care le-a făcut acolo, i-au dat un statut deosebit. Era unul din cei mai buni arhitecți din Imperiul Rus, orașul Odesa practic l-a transformat, foarte multe clădiri sunt opera lui Bernardazzi. Probabil din orgoliu și din dorința de a nu rămâne în urma Odesei, primarul Chișinăului Carol Schmidt decide să-l invite pe Bernardazzi. Dacă ne uităm la cele mai importante clădiri construite de Bernardazzi în Chișinău, acestea datează de la sfârșitul secolului 19: clădirea Dumei orășenești (Primăria) a fost finalizată în 1901, Liceul Dadiani (Muzeul de Artă) -1901, Turnul de Apă - 1892, Biserica Sf. Pantelimon - 1891, Biserica Sf. Teodora de la Sihla -1895. Această personalitate fascinantă trebuie văzută în contextul timpului în care a trăit și activat. Acești oameni au fost personalități ale epocii lor. Pentru că factura lor este diferită de cea a oamenilor perioadei în care trăim. Ei erau ghidați de posteritate și pentru ei imaginea care ar fi rămas în urma lor erau mai importantă decât beneficiile imediate.