Eu știam lumea pe stradă, erau doamne elegante, domni. Chișinăul era plin de elevi. Erau o mulțime de licee, de băieți și de fete – Liceul eparhial, Școala normală, Liceul Dadiani, Liceul Regina Maria – liceele pentru fete. Și pentru băieți - Liceul Hașdeu, Liceul Militar, Școala normală pentru băieți. Era plin Chișinăul de elevi. Era foarte mare ordine în perioada interbelică în ceea ce privește învățământul. După ce au plecat sovieticii, când am revenit în Chișinău în 41, am văzut ruine și ruine, și ruine.

Aveam o profesoară la desen și o dată m-a invitat la dânsa acasă. Și am văzut la dânsa în cameră pe pereți niște peisaje cu ruinele astea, în nuanțe de albastru. Uite, ruinele astea din Chișinău dânsa le-a pictat. Era un pictor bun, doamna Avacov. Învățase cu Cobizeva noastră, cu Baranovici, terminase școala de pictură de atunci. Uite, pe dânsa au mișcat-o aceste ruine și le-a înfățișat.

Chișinăul devenise aproape sălbatic. Lumea numai în fufăici umbla. Cine știe, probabil se gândeau „dacă am să umblu bărbat îmbrăcat bine, or să mă deporteze”. Foarte multă  armată era – soldați peste tot, își amintește Eleonora Romanescu.