Iurie Colesnic: „Biroul de organizare al Sfatului Țării, în frunte cu Vasile Țanțu, care era responsabil de organizarea primului Parlament al Basarabiei, a căutat o clădire potrivită și au găsit că foarte bună clădire ar fi a Liceului nr.3. Avea, în primul rând, internat care putea să găzduiască pe o parte din deputați care veneau de la țară, avea stație de telefoane, ceea ce era foarte important pentru legătura cu orașul și cu străinătatea. Era separată la marginea orașului Chișinău, deci putea fi ușor păzită, ceea ce era foarte important pentru vreme de anarhie cum era anul 1917, ca această clădire să fie protejată militar. Avea spații unde puteau activa fracțiunile din Sfatul Țării: moldovenească, fracțiunea țărănească, fracțiunea minoritarilor și fracțiunea socialiștilor. Și era o sală mare de conferințe care putea fi utilizată pentru ședințele în plen ale parlamentului.

 La prima ședință a Sfatului Țării s-au prezentat aproape toți deputații din toate fracțiunile. Președinte a fost ales Ion Inculeț, prin votul unanim al tuturor deputaților. Fracțiunea moldovenească era foarte mare, peste 80 de persoane și pretindea ca președintele parlamentului să fie Ion Pelivan, părintele naționaliștilor basarabeni. Dar, cu o seară înainte de deschiderea ședinței, la Pelivan au venit acasă Gherman Pântea, Anton Crihan și Ion Buzdugan și i-au spus că minoritarii nu îl vor vota și ar apărea problema ca Sfatul Țării să nu-și înceapă lucrările, să fie boicotat. Pelivan, care era un om foarte rațional, a întrebat pe cine doresc ei să îl aleagă și i s-a spus că e vorba despre Ion Inculeț, care li se pare mai apropiat ca platformă politică. Alegerea lui Ion Inculeț în calitate de președinte a fost benefică pentru Sfatul Țării, pentru că Inculeț a știut să manevreze foarte abil toate obstacolele care îi ieșeau în cale și să aducă Sfatul Țării acolo unde trebuia să-l aducă”.