Venirea românilor în Basarabia a stimulat modernizarea infrastructurii sportive. În Chișinău era hipodromul, cam pe unde este Universitatea de Stat în zona USM, pe Mateevici, și stadionul Ferdinand I construit pe fosta Piață Nemțească, primul stadion modern, cu iluminare, cu tribune etajate și unde s-au jucat foarte multe meciuri. Dar în mod special este memorabilă venirea la Chișinău, în 1928, a echipei Venus București care era campioana României și aceasta a fost un moment de exaltare, de entuziasm, pentru că într-un meci cu echipa Mihai Viteazul au fost puși la treabă cei mai buni fotbaliști basarabeni”.

Erau și alte activități sportive, în mod special tenisul era foarte popular, am avut atletism, volei. Au fost activități care permiteau chișinăuienilor, pentru că deja avem o cultură urbanistică, avem parcuri, o schimbare de mentalitate în viața culturală, determinată și de acest aflux de românism. Și în mare parte, încă un lucru foarte interesant, care este valabil și în cazul României, până la Marea Unire, inclusiv în vechiul regat și în Transilvania, fotbal jucau în mare parte minoritarii și după 1918 are loc o românizare a sportului. Dar asta nu a însemnat un exclusivism. Alături de faptul că am avut în interior campionate, la Orhei au avut cluburi, la Tighina, la Bălți, și alături de această diversitate în interior, eram conectați la circuitul românesc de competiții. În mărturiile lui Angelo Niculescu cel mai mare antrenor român care a vizitat Basarabia în 1939 și care spunea că aveam stadioane foarte bune. Probabil e unicul om pe care l-am mai prins în viață și care ne-a povestit era o viață sportivă tumultoasă în perioada interbelică. Și a treia componentă importantă este aceasta dimensiune de internaționalizare, pentru că sportivii noștri participau prin loturile României la Cupa Balcanică, la Cupa Mitropa – un fel de ligă a campionilor. Am avut basarabeni care jucau și la campionatele mondiale chiar. Prin urmare vedem această diversitate și internaționalizare.

Evident că anul 1940 a dus la o fracturare totală. În primul rând am fost scoși din circuitul sportiv românesc, în al doilea rând din circuitul internațional. Performanța în URSS avea cu totul alte valori decât în România. În Uniunea Sovietică se punea accentul pe două lucruri importante – militarizarea sportului și ideologizarea lui. Nimic nu ieșea în afara statului totalitar”.