Potrivit sursei citate, Legea 227/2020, ce a apărut luni în Monitorul Oficial și va intra în vigoare joi, prevede că autoritățile române vor trebui, atunci când vor negocia acorduri sau convenții în numele lucrătorilor sezonieri români cu alte state europene, să aibă în vedere condiții bune de cazare, acordarea unei indemnizații pentru hrană și decontarea transportului atât la dus, cât și la întoarcerea în țară.

“Pentru lucrătorii sezonieri, la negocierea acordurilor, înțelegerilor, tratatelor sau convențiilor (...), partea română negociază inclusiv condițiile de cazare oferite de angajatori, care trebuie să respecte normele naționale din statul de primire, acordarea unei indemnizații pentru asigurarea hranei zilnice, decontarea cheltuielilor de transport dus-întors către domiciliul din România, pe perioada în care lucrătorii sezonieri și-au desfășurat efectiv activitatea”.

Documentul vizează și modificarea listei informațiilor ce vor trebui să apară în ofertele ferme din contractele de muncă în străinătate. Astfel, lista actuală va fi completată și extinsă pentru ca ofertele ferme să conțină cel puțin următoarele (modificările sunt semnalate între paranteze):

• datele de identificare ale angajatorului străin, inclusiv domiciliul fiscal al acestuia (partea cu domiciliul fiscal este nou-introdusă);
• durata ofertei ferme;
• numărul locurilor de muncă din străinătate conținute de ofertele ferme;
• funcția, meseria sau ocupația;
• durata angajării în luni/zile (partea cu „în luni/zile” este nou-introdusă), condițiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare;
• durata maximă a timpului de muncă și durata minimă a repausului periodic (referirile la durata maximă și durata minimă sunt nou-introduse);
• remunerația brută și netă, tariful orar și/sau salariul lunar brut și net (referirile la sumele brute și nete sunt nou-introduse), moneda în care se efectuează plata, modalitățile de plată și datele de plată a salariului;
• salariul minim/tariful minim garantat în plată prin legislația statului de primire (punct nou-introdus);
• sporuri, ore suplimentare și alte drepturi salariale;
• cazurile în care pot fi urmărite drepturile salariale;
• durata minimă a concediului de odihnă anual plătit (referirea la durata minimă este nou-introdusă), modul de acordare și drepturile bănești aferente concediului de odihnă, prevăzute în legislația statului de primire;
• condițiile de muncă și de climă, măsurile privind sănătatea și securitatea în muncă, de igienă la locul de muncă și securitate socială (părțile cu igiena și securitatea socială sunt nou-introduse);
• încheierea și semnarea unei asigurări sănătate a angajaților români, în aceleași condiții cu cetățenii din statul de primire (dispare referirea la asigurarea de viață);
• acordarea de despăgubiri în caz de boli profesionale, accidente de muncă sau deces;
• specificarea condițiilor de cazare de care va beneficia muncitorul pe toată durata șederii, cazare de natură să îi asigure un nivel de trai adecvat (specificarea faptului că trebuie asigurat un trai adecvat este nouă), sau, după caz, de închiriere a unei locuințe și condițiile de acordare a unei indemnizații pentru asigurarea hranei (înainte se făcea referire la hrană, nu la o indemnizație de hrană);
• asigurarea transportului lucrătorilor cetățeni români în statul de primire, transportul de la locul cazării la locul desfășurării activității (referirile la transportul în statul de primire și transportul la serviciu sunt nou-introduse), precum și condițiile de transport și de repatriere a salariaților români, inclusiv în caz de boli profesionale, accidente de muncă sau deces;
• obiceiurile locului și orice alte aspecte specifice de natură a pune în pericol viața, libertatea sau siguranța lucrătorilor cetățeni români;
• taxele, impozitele și contribuțiile care grevează asupra veniturilor lucrătorilor cetățeni români, asigurându-se evitarea dublei impuneri sau a dublei perceperi de contribuții de asigurări sociale;
• datele de contact ale ambasadelor/misiunilor diplomatice ale României în statul de primire;
• datele de contact ale autorităților locale din statul de primire la care lucrătorul cetățean român poate depune o reclamație cu privire la nerespectarea contractului sau documentului echivalent acestuia, încheiat cu angajatorul (punct nou-introdus).

Legea stabilește și ce înseamnă statul de primire. Potrivit acesteia, statul de primire este orice stat care este membru al Uniunii Europene, al Spațiului Economic European sau Confederația Elvețiană.