Multe dintre persoane au murit fără să poată să-și vadă rudele, nici chiar să aibă vești despre ele. Toate comunicațiile transfrontaliere dintre civili sunt interzise.

La summitul lor de la sfârșitul lui aprilie, liderul nord-coreean Kim Jong Un și președintele sud-coreean Moon Jae-in au convenit printre altele reluarea reuniunilor familiilor. Ultima a avut loc în 2015.

Doar 57.000 de persoane înregistrate la Crucea Roșie sud-coreeană pentru a-și revedea rudele mai sunt în viață. Majoritatea au peste 70 de ani.

Chiar dacă reuniunile au loc, doar o sută de participanți de ambele părți vor fi selecționați.

Pentru fericiții aleși, aceste reuniuni sunt adesea sinonime cu emoții foarte puternice. Ei nu dispun decât de trei zile pentru a suplini o absență de mai multe decenii și evenimentul se încheie printr-o nouă separare, cel mai probabil definitivă.

''Să facem din această întrunire un succes organizând-o dintr-un punct de vedere umanitar'', a declarat Park Kyung-seo, șeful delegației sud-coreene, la începutul convorbirilor într-o stațiune montană nord-coreeană de pe Muntele Kumgang, potrivit declarațiilor transmise de televiziunea sud-coreeană.

''Faptul că Nordul și Sudul se reunesc pentru primele discuții sub egida Crucii Roșii în celebrul nostru Munte Kumgang este semnificativ prin sine însuși'', a răspuns Pak Yong Il, care conduce delegația nord-coreeană.

După câteva întâlniri sporadice, politica privind reuniunile a demarat cu adevărat în 2000, în contextul unui summit intercoreean istoric. Inițial ele au avut loc anual, apoi au devenit foarte rare din cauza tensiunilor din peninsulă.

Phenianul s-a folosit de reuniuni drept monedă de schimb politică, refuzând schimburile constante sau anulându-le în ultimul moment.