Semnarea cererii de aderare la UE de către Republica Moldova, în data de 3 martie curent, a fost impulsionată de doi factori externi: (1) repercusiunile războiului declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei și (2) demersurile similare întreprinse de către guvernele ucrainean și georgian, care și-au anunțat intenția de a semna cererea de aderare la UE cu câteva zile înaintea Republicii Moldova. Necesitatea de „a ține pasul” cu statele din Trio-ul asociat și oportunitatea de a maximiza rezultatele dialogului cu UE în această perioadă incertă au cântărit în favoarea depunerii cererii de aderare în primul an de activitate al actualului guvern. Totuși, decizia autorităților de la Chișinău a fost determinată de noul context regional de securitate și mai puțin de agenda internă de reforme a acestora, aflată la un stadiu incipient de implementare.

Depunerea cererii de aderare reprezintă un prim-pas în direcția obținerii statului de țară membră a UE. Pentru Republica Moldova, ca și pentru Georgia și Ucraina, urmează mai multe etape de evaluare, negociere și armonizare a cadrului legal și procedural în conformitate cu acquis-ul comunitar. În acest proces, Chișinăul va trebui să obțină rezultate convingătoare pe două dimensiuni strâns corelate: cea politică, ce ține de sustenabilitatea interacțiunii cu guvernele statelor UE și cea tehnică, a cărei menire este asigurarea convergenței standardelor de bună guvernare, stabilitate economică și respectare a drepturilor omului în conformitate cu criteriile de la Copenhaga. Progresul în implementarea Acordului de Asociere cu UE va fi determinant pentru dinamica și viteza procesului de evaluare a Republicii Moldova pentru a obține un potențial statut de țară candidat a UE.

Pe dimensiunea politică, în ultimă lună, Republica Moldova a primit mai multe mesaje de susținere din partea țărilor occidentale. State precum România sau Polonia, alături de țările baltice, și-au arătat deschis susținerea pentru procesul de aderare la UE al Republicii Moldova. Mai mult decât atât, în această perioadă, Republica Moldova a fost vizitată de peste de 20 de oficiali ai statelor membre UE. Aceste vizite, deși s-au concentrat pe abordarea impactului crizei refugiaților asupra Republicii Moldova, au oferit posibilitatea reiterării angajamentelor asumate prin depunerea cererii de aderare și tatonarea terenului pentru obținerea sprijinului politic al țărilor membre UE.

Declarația summit-ului informal a Consiliului European de la Versailles din 10-11 martie a subliniat necesitatea parcurgerii tuturor etapelor de pre-aderare în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, în pofida solicitării Ucrainei de aplicare a unei „proceduri speciale” pentru integrarea Kievului în spațiul comunitar. Concluziile acestui summit au scos în prim-plan viziunile diferite pe marginea politicii de extindere a UE în rândul statelor membre, inclusiv pe marginea acordării unei perspective clare de aderare pentru cele trei țări asociate din Parteneriatul Estic. În mod unanim, statele membre au subliniat că UE va urma ad litteram normele stabilite pentru examinarea cererilor de aderare, cu un accent sporit pe dimensiunea tehnică a acestei examinări.

Astfel, în următoarea perioadă, Republica Moldova, ca și Ucraina și Georgia, va iniția pregătirile pentru completarea unui chestionar de evaluare a gradului de îndeplinire a criteriilor politice și economice de aderare la UE. Acest chestionar, care în cazul Serbiei a conținut peste 2500 de întrebări, va oferi Bruxelles-ului o imagine în detaliu pe marginea tuturor domeniilor-cheie incluse în cele 35 de capitole de negociere privind accederea în UE. În baza acestui chestionar, Comisia Europeană va pregăti o opinie cuprinzătoare pe marginea îndeplinirii și respectării criteriilor de la Copenhaga de către Republica Moldova.

Această opinie, în măsura în care va fi una pozitivă, va fi transmisă ulterior Consiliului Uniunii Europene, care urmează să stabilească prin vot unanim dacă Chișinăul va obține statutul de țară candidat. Într-un final, această decizie necesită aprobarea formală la nivelul Consiliului European, oferind oportunitatea țării candidat de a începe negocierile de aderare. După ultima reformă privind procedurile incluse în procesul de aderare, adoptată în 2020 în contextul discuțiilor privind Balcanii de Vest, cele 35 de capitole de aderare vor fi împărțite în șase grupuri tematice, ce includ fiecare câteva capitole. Aceste grupuri tematice vin să structureze și să eficientizeze procesul de negocieri, dar și să sublinieze atenția sporită a UE pe dimensiunea grupului fundamental ce ține de statul de drept și independența justiției.

Deși nu există o perioadă de timp prestabilită pentru parcurgerea etapelor expuse anterior, experiența valurilor anterioare și curente de extindere ale UE poate fi una utilă pentru Republica Moldova. Cel mai relevant exemplu în acest sens este Croația, care a parcurs întreg procesul de negocieri până la integrarea în UE într-o perioadă de opt ani. La polul opus, alte țări din Balcanii de Vest, precum Muntenegru și Serbia, se află la o etapă incipientă în negocierile privind capitolele de aderare, deși aceste mecanisme au fost inițiate în 2012, respectiv 2014. Avantajul comparativ al Republicii Moldova în acest sens este rata optimă de transpunere a acquis-ului comunitar prevăzut de Acordul de Asociere în legislația națională, estimată în prezent la 65-70%. Acest grad de armonizare al legislației naționale, în conformitate cu cea a UE, va facilita procesul de negocieri pe marginea capitolelor de aderare, în măsura în care acesta va fi deschis în următorii ani.

Dincolo de atingerea obiectivului strategic de aderare la UE, autoritățile Republicii Moldova trebuie să mizeze în acest proces pe îndeplinirea unor obiective intermediare pe termen scurt și mediu, ce pot aduce mai multe beneficii palpabile pentru cetățenii moldoveni. În primul rând, pe termen scurt, eforturile actualei guvernări ar trebui concentrate pe obținerea statutului de țară candidat de către Republica Moldova și începerea negocierilor de aderare până la expirarea mandatului actualului Parlament, în a doua jumătate a anului 2025. Capacitățile și resursele aparatului guvernamental, deși limitate, ar trebui orientate în direcția prioritară a îndeplinirii tuturor criteriilor tehnice și cerințelor venite din partea UE pentru atingerea acestui obiectiv intermediar.

În al doilea rând, pe termen mediu, Republica Moldova urmează să valorifice oportunitatea de a accesa fondurile de pre-aderare, odată cu obținerea statutului de țară candidat. Aceste fonduri, în mărime de 14,2 miliarde euro pentru bugetul multianual al UE 2021 – 2027, sunt sesizabil mai mari per capita în cazul țărilor din Balcanii de Vest decât alocările curente pentru Republica Moldova și pot fi direcționate către proiecte ample de dezvoltare la nivel național și local. Aceste aspecte trebuie enunțate și explicate de către autoritățile guvernamentale în dialogul cu cetățenii Republicii Moldova, pentru a crește gradul de conștientizare și înțelegere a demersurilor de integrare europeană.
---

Mihai Mogîldea este lider de echipă al Programului Europenizare al Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE).
---

Acest Op-Ed este realizat în cadrul proiectului „Noi și Europa – Analiza relațiilor moldo-europene prin intermediul produselor media și analitice inovative”, implementat de Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE), în parteneriat cu IPN, Radio Chișinău și ZUGO.md, cu susținerea Fundației Konrad Adenauer. Opiniile prezentate în acest op-ed aparțin autorului.