S-a născut în 1941 în comuna Toporăuți (Toporuica de astăzi), localitate aflată în apropiere de orașul Cernăuți (în prezent în Ucraina), primind la naștere numele de Sofia Fusa. A fost unul din cei patru copii ai familiei de negustori Gheorghe și Veronica Fusa. Copilăria i-a fost întunecată de greutăți, tatăl său fiind luat prizonier de sovietici, după anexarea Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică. Împreună cu mama sa, Sofia s-a refugiat la o mătușă Sofia Ișan și Vespazian Șorodoc (pălimar) de pe balta din Bivolărie - Vicovu de Sus și a urmat Școala primară din Bivolărie (lângă Căminul Cultural Bivolărie si Grupul Școlar cu deficiențe de auz din Bivolărie), ulterior s-a mutat cu familia în comuna Vicovu de Jos (lângă Fabrica de cherestea) unde și-a petrecut copilăria. Din dragoste pentru satul copilăriei, i-a împrumutat ulterior numele, alegându-și numele de scenă Sofia Vicoveanca. A absolvit Școala Populară de Artă din Suceava și a fost angajată, prin concurs, în anul 1959 ca solistă de muzică populară în Ansamblul de Cântece și Dansuri "Ciprian Porumbescu" din Suceava. În anul 1965 îi apare primul său disc. În 1998 devine solistă de muzică populară la Ansamblul ”Rapsozii Botoșanilor”, scrie sursa citată.

Numele de scenă a fost ales deoarece directorul ansamblului artistic unde era angajată a considerat că numele Sofia Fusa nu avea rezonanță artistică și astfel a numit-o Vicoveanca (de la zona de proveniență). Sofia Vicoveanca a fost căsătorită cu ziaristul sucevean Victor Micu, care a decedat în 2001, la vârsta de 70 de ani. El a lucrat timp de peste 40 de ani la ziarul ”Zori noi” din Suceava, devenit după decembrie 1989 ”Crai Nou”. Împreună, cei doi au un fiu. A efectuat înregistrări la Radio București și Iași, pentru televiziune și la Casa de discuri Electrecord. În întreaga sa carieră a scos 13 discuri personale și 6 în colaborare, 16 casete audio, 22 CD-uri și 2 DVD-uri. S-a remarcat și prin culegerea de folclor muzical din zona Bucovinei. A susținut spectacole cu diferite formații artistice în țară și în străinătate, efectuând turnee în Israel, Portugalia, SUA, Franța, Danemarca, Germania, Iugoslavia ș.a.

Solista Sofia Vicoveanca a făcut cunoscută zona Bucovinei prin cântecele sale încărcate de emoții și stări ale țăranului bucovinean. În cei peste 60 de ani de carieră, artista și-a alcătuit un repertoriu cât mai variat, reușind să adune nestemate din fiecare moment important din viața omului. Acesta cuprinde cântece de leagăn (”Dragul mamii, puiuț mic”, ”Haida liuli, liuli, dormi”, ”Liuli, liuli, puiuț dulce” etc.), de nuntă, respectiv din ritualul acesteia ( ”Mamă soacră, mamă soacră”, ”Joacă nunta pe surcele”, ”Cântec la zestre”, ”Doamne-ajută-ntr-un ceas bun”, ”Ia-ți mireasă, iertăciune”, ”Sănătate, eu mă duc”, ”Hai la joc, mai vătăjei” ș.a.), cântece satirice (”La Vârvara laudată”, ”Mi-o zis mama să joc sus”, ”Eu-s femeie cumsecade”, ”Badea-n joc, ușor ca vântul”, ”Fa leliță, lelișoară” etc.), cântece cu o încărcătură emoțională foarte puternică (”Of, urât și iar urât”, ”Cu bărbatul băutor”, ”Supărarea, bate-o Doamne”, ”Lume, lume trecătoare”, ”Celui ce-o lăsat oftatul” etc.), cântece de dragoste și de dor (”Bădișor, mustață neagră”, ”Hai fuguța, Măriuță”, ”Valiu, valiu, ce-am pățit”, ”Ce mi-i drag, nu mi-i urât”, ”Ce ești bade bănuit” ș.a.). O mare pondere în repertoriul artistei o au cântecele de joc, cărora ea le așează îndeosebi texte satirice (”Am trăit bine cu jocul”, ”Asta-i hora mare”, ”Ăsta-i joc de pe la noi”, ”Haida roată, măi flăcăi”, ”Lume drag-am petrecut”, ”Singură-mi fac voie bună”, ”Gospodarii satului” etc.).

În anul 1985 interpreta a înregistrat alături de orchestra maestrului George Sîrbu un disc cu 18 piese alese din culegerile efectuate de către folcloristul Alexandru Voevidca (”Focul de la inimioară”, ”Of, puiuțul meu drăguț”, ”Te duci bade cu cătane”, ”Eu la lacrimi nu bag seamă”, ”Știi tu, bade, ce ți-am spus” ș.a.). La câteva dintre aceste piese, Sofia Vicoveanca este însoțită de către un mic grup vocal feminin (”Măi bădiță cu păr tuns”, ”Nu știu puiul ce nu vine”, ”Cine are dor pe vale”, ”Munte, munte, piatră seacă”, ”Ardă cămeșa pe tine”). De asemenea, pe parcursul celor peste 60 de ani de carieră, Sofia Vicoveanca a înregistrat un număr de aproximativ 50 de doine, cântece doinite, balade, chiar bocete și blesteme (”Foaie verde poamă”, ”După ploi, zile senine”, ”Spune-mi, spune-mi mamă”, ”Balada Catrinei”, ”Balada miresei părăsite”, ”Sâmbătă la iarmaroc”, ”Inimă, pământ glodos”, ”Scoală, scoală și privește”, ”Cântă cucu-n vârf de nuc”, ”Singurică-s, singurea”, ”Lume și iar lume dragă” etc.).

După 1990 cântăreața a adus la lumină și o parte din ritualurile sărbătorilor de iarnă (”Ursăreasca”, ”Jocul ursului”, ”Jocul caprelor”, ”Ia uitați căluții mei” ș.a.), gravate alături de câteva colinde bucovinene (”Sculați gazde, nu dormiți”, ”Steaua pe cer strălucea”, ”Leru-i, Doamne, ler”, ”Maica Sfântă-L ține-n brațe”, ”Auzit-am, auzit” etc.) pe 2 CD-uri realizate în 2008, respectiv în 2019. Pe CD-ul ”În seara de Ajun - Colinde și obiceiuri de iarnă” (2008) regăsim chiar și un colind pascal (”Domnul Sfânt cu ucenicii”).

Interpreta are în repertoriu și patru cântece de ”viață nouă” realizate înainte de 1989, dar ”care trăiesc și azi”: ”Bucovină, mândră floare”, ”Mă mândresc că sunt româncă”, ”De-aici, din Țara de Sus” și ”Pentru toți românii mei”. A jucat și în câteva filme românești, dovedind un real talent actoricesc. A publicat patru volume de versuri și proză, unele dintre ele fiind ilustrate cu desene în creion (”Din lumea cântecelor mele” - așa cum mărturisea artista) și cu fotografii din arhiva personală: ”Dureri ascunse” (1996), ”Cu inima-n palme” (2004), ”Taine în adânc păstrate” (2009) și ”Din culisele sufletului” (2019). A fost distinsă cu ordinul "Meritul Cultural", medalia "Tudor Vladimirescu" cl. I, Crucea Națională "Serviciul Credincios" clasa a III-a (2002) ș.a., cu titlul de Cetățean de Onoare al localităților Suceava, Rădăuți, Siret, Pojorâta, Ciocănești și Vicov (jud. Suceava), precum și al comunelor Ion Creangă din județul Neamț și Cicârlău, din județul Maramureș.