Câmpul magnetic se extinde în spațiu din polii planetei, învăluind Pământul într-o mantie protectoare împotriva fluxurilor de particule ionizate provenite de la Soare și oferind o constantă necesară navigației, după ce a contribuit major la apariția condițiilor necesare dezvoltării vieții pe această planetă.

Ce s-ar întâmpla dacă acest câmp magnetic ar dispărea peste noapte? Un volum mare de particule solare încărcate electric ar bombarda instant suprafața planetei, "prăjind" liniile de înaltă tensiune și expunând toate viețuitoarele de pe Pământ la radiații ultraviolete. Cu alte cuvinte, dispariția câmpului magnetic ar fi o catastrofă cu consecințe grave, incompatibile cu viața pe termen lung, însă nu ar fi un scenariu apocaliptic cu consecințe imediate.

Geofizicienii au constat că de mai bine de un secol câmpul magnetic al Pământului slăbește în intensitate. În prezent sunt câteva regiuni în care acest scut protector este deosebit de fragil, așa cum ar fi Anomalia Atlanticului de Sud (din emisfera australă), anomalie ce perturbă activitatea sateliților aflați pe orbite joase.

Primul lucru pe care trebuie să-l înțelegem despre acest scut protector este că nu va dispărea peste noapte, cel puțin nu pentru următoarele câteva miliarde de ani. Câmpul magnetic al Pământului își are originea în "dinamul" din centrul Pământului, în nucleul acestei planete compus în cea mai mare parte din fier și nichel. Stratul exterior al nucleului este compus din metale topite și este alimentat de procesul de convecție al căldurii eliberate pe măsură ce nucleul interior, solid, se mărește prin solidificarea treptată a straturilor superioare, conform lui John Tarduno, geofizician la University of Rochester. Potrivit oamenilor de știință, nucleul interior solid al Pământului crește în diametru cu aproximativ 1 milimetru pe an.

Acest dinam din centrul planetei funcționează de miliarde de ani. John Tarduno și echipa sa au descoperit dovezi ale existenței câmpului magnetic al planetei în minerale de zirconiu vechi de 4,2 miliarde de ani.

Nu este foarte clar cum a pornit acest dinam. Ipoteza cea mai vehiculată este cea a impactului dintre Pământ și o altă protoplanetă, eveniment ce a dus și la formarea Lunii - satelitul care are de asemenea un rol major în apariția și evoluția vieții pe Pământ, asigurând stabilitatea axului orbital al planetei, succesiunea anotimpurilor și ciclurile mareice, printre altele. Acest impact, produs probabil la aproximativ 100 de milioane de ani după formarea Pământului, a pornit procesul de convecție din centrul planetei.

În cele din urmă, nucleul solid al planetei se va mări suficient de mult pentru ca procesul de convecție desfășurat în straturile sale superioare să nu mai fie eficient, iar câmpul magnetic va ceda. Însă acest scenariu este atât de îndepărtat încât nu trebuie să ne facem griji, susțin oamenii de știință. "Este vorba de miliarde de ani", ne asigură Tarduno.

Câmpul magnetic este din ce în ce mai slab

Mult mai important pentru viața oamenilor de pe această planetă este însă faptul că acest scut magnetic slăbește. Oamenii de știință măsoară acest proces în mod direct de aproape 160 de ani. Nu se știe cu exactitate dacă acest proces a început mai demult și nici cum va continua. Câmpul magnetic este în proporție de 80% dipolar, conform lui Tarduno. Acest lucru înseamnă că acționează ca un magnet sub formă de bară. Dacă am presăra pilitură de fier în jurul planetei și am reuși să eliminăm din experiment influența solară (fluxul constant de particule solare ce lovește Pământul), liniile de câmp magnetic rezultate ar indica cu claritate nordul și sudul. Însă 20% din câmpul magnetic nu este dipolar, manifestându-se o serie de variații locale.

În trecut, polii magnetici ai Pământului s-au inversat. Ultimul astfel de eveniment s-a produs în urmă cu 780.000 de ani, într-o perioadă în care genul Homo era reprezentat de hominizii din specia Homo erectus. De obicei, evenimentele de inversare a polilor magnetici sunt precedate de perioade în care câmpul magnetic slăbește, ceea ce ridică întrebarea dacă nu cumva ne apropiem de încă un astfel de eveniment. Însă există variații ale intensității câmpului magnetic, care slăbește și apoi devine din nou puternic, fără să fie urmate de evenimente de inversare a polilor - fenomenul de excursie geomagnetică.

Tarduno și echipa sa au descoperit că o anomalie prezentă în nucleu sub Africa de Sud are o contribuție importantă la slăbirea câmpului magnetic. Aceasta ar fi originea Anomaliei Atlanticului de Sud, o zonă în care câmpul magnetic este mai slab și care se întinde de la aproximativ 300 de kilometri est de Brazilia peste o mare parte din America de Sud. Deasupra acestei regiuni particulele solare ajung mult mai aproape de suprafața Terrei și afectează sateliții de pe orbitele joase.

Un Pământ fără câmp magnetic

Tarduno și echipa sa bănuiesc că variațiile din mantaua terestră de sub Africa de Sud ar fi declanșat evenimentele de inversare a polilor magnetici din trecut. Astfel, vestea bună este că nu va dispărea câmpul magnetic, chiar dacă slăbește în intensitate și polii s-ar putea inversa. Oamenii de știință nu au nicio dovadă că în cursul unui astfel de eveniment de inversare a polilor magnetici, câmpul magnetic ar fi dispărut vreodată complet.

"Chiar dacă polii magnetici se inversează, câmpul magnetic va continua să fie prezent, doar că va fi foarte slab", conform lui John Tarduno.

Ce s-ar întâmpla dacă am trece printr-un astfel de eveniment? În primul rând busolele nu ar mai arăta nordul ci ar arăta spre regiunea cu cel mai puternic câmp magnetic. Apoi, fenomenele de auroră boreală și australă ar fi vizibile la aproape orice latitudine. În prezent aurorele apar în regiunile polare și subpolare, conform alinierii nord-sud a liniilor de câmp magnetic. Odată ce câmpul magnetic va fi suficient de slăbit, aceste fenomene vor începe să se manifeste din ce în ce mai aproape de Ecuator.

În plus, condițiile din regiunea Anomaliei Atlanticului de Sud ar putea deveni comune pe tot globul, afectând sistemele electronice. Atunci când particulele solare interacționează cu ionosfera, ele eliberează electroni de pe orbitele lor moleculare. Acești electroni liberi interferează apoi cu undele radio pe frecvențe înalte, folosite în comunicații.

Interacțiunea dintre vântul solar și atmosferă poate duce, în timp, la distrugerea stratului de ozon, rezultând o creștere a expunerii la radiații ultraviolete a întregului ecosistem.

Există foarte puține dovezi ale impactului pe care variațiile câmpului magnetic din trecut le-au avut asupra vieții. Cert este că în absența sa, Pământul nu ar mai fi avut atmosferă, care în timp ar fi fost spulberată de forța vântului solar - proces care s-ar fi întâmplat cu planeta Marte, care și-a pierdut atmosfera după ce și-a pierdut câmpul magnetic, în urmă cu aproximativ 4 miliarde de ani.

Sursa:Agerpres