Ion Iovcev a povestit, în cadrul emisiunii Dosar Transnistrean de la Radio Chișinău, că două momente l-au încurajat în rezistența sa pentru păstrarea școlii cu predare în limba română de la Tiraspol. Primul a fost cazul viceprimarului din Caragaș, Alexei Conovalov, torturat și ucis de separatiști, pentru că a arborat tricolorul pe sediul Primăriei din localitate, găsit apoi într-o fântână.

„Al doilea caz, cel al lui Ilie Ilașcu, pe care l-am văzut în cușca aceea de metal, am văzut și procesul executat de tribunalul lor ilegal, am văzut tot ce se întâmplă, oamenii aceea înrăiți, cazacii, am văzut războiul, am fost acolo. Aceasta m-a îmbărbătat și m-a făcut să continui ceea ce a făcut Ilie Ilașcu, astfel școlile rezistă până astăzi. 30 de ani am fost în „tranșeele” invizibile, nu cu arma în mână, dar cartea și cuvântul a fost „arma” noastră. Ilie Ilașcu a fost un luptător. Ilie Ilașcu a fost un ostaș al R. Moldova și cu părere de rău nu a fost protejat de conducerea de atunci, ca să fie scos din temniță. Niciodată n-am să uit imagina lui din cușca aceea de metal, atunci când acea „judecătoare”  a citit sentința de moarte a lui Ilie Ilașcu, iar băieții noștri au spus: „Trăiască, trăiască și înflorească, Moldova, Ardealul și Țara Românească,  și cuvintele lui care au rămas pentru totdeauna, în loc să ceară umilință:  „Te iubesc, popor român”, își amintește Ion Iovcev, cunoscut pentru lupta sa alături de părinți, profesori și directorii celor opt școli din stânga Nistrului pentru dreptul copiilor de a studia în limba română în enclava separatistă, autorul cărții „Ostatec în propria țară”, a precizat Ion Iovcev.

Suntem contemporani cu acești eroi, însă, azi cam puțin se vorbește despre membrii grupului Ilașcu - Alexandru Leșco care a stat 12 ani în detenție, Andrei Ivanțoc și Tudor Petrov-Popa câte 14 ani de închisoare, spune jurnalistul Gheorghe Budeanu.

El a remarcat și faptul că cele mai proeminente personalități din perioada renașterii naționale au fost îndepărtate de viața politică de la Chișinău, găsindu-și refugiul în România:

„Ilie Ilașcu ne-a dat o lecție de patriotism deosebită. Noi am trăit acei ani și știu că imaginea lui era port-drapel pentru mișcarea de eliberare națională. Dar Ilie Ilașcu a fost dus în România, conducerea din R. Moldova n-a vrut ca aici la Chișinău să rămână cu un patriot ca Ilie Ilașcu și l-au îndepărtat special, acolo în România, ca să nu le facă probleme aici în activitatea lor, că știau că va lupta în continuare în stilul său îndrăzneț și patriotic precum nu s-a mai văzut în spațiul nostru de la 1944 încoace. El a fost arestat la 2 iunie 1992, iar grupul lui - între 2 și 4 iunie. Am mers la Tiraspol, în timpul războiului, la 12 iunie 1992, ca să discut cu soțiile lor. Trei dintre ele au venit, ne-am întâlnit, am discutat. Soția lui Ilie Ilașcu n-a venit, dumneaei mi-a spus că se teme, pentru că oferise informații radioului național și securitatea de acolo pusese deja ochii și pe ea... Azi cam puțin se vorbește despre membrii grupului Ilașcu. Este vorba de Alexandru Leșco, Andrei Ivanțoc și Tudor Petrov-Popa care au executat toți anii de detenție pronunțați de regimul separatist, 12-14 ani de închisoare”,  spune publicistul, scriitorul Gheorghe Budeanu, participant la războiul de la Nistru ca voluntar, care a urmărit dosarul transnistrean și a scris la acest subiect zeci de articole, interviuri și cărți: „Transnistria în flăcări, reportaje de pe front, ei” și romanul „Un strigăt pe Nistru”, a spus Gheorghe Budeanu.