Președintele asociației, profesorul Georges Stassinakis, a vorbit despre valorile care l-au ghidat pe celebrul scriitor și filozof  – libertate, dumnezeu, natura și umanitatea: „În opinia mea, Kazantzakis este în primul rând un poet și un gânditor. Un mare gânditor. El spunea că omul nu trebuie să piardă timpul său cu discuții politice, literare, floricele, etc., ci  trebuie să se intereseze de substanță, de esențial. Ce ghidează un om și ce ghidează o societate, aceasta îl interesa,  după  tema libertății. Întâi de toate libertatea politică, esențială pentru el. Însă, în cuvântul libertate el îl găsea întâi de toate pe Dumnezeu. Adică libertatea politică, economică, culturală, iar omul trebuie să facă exerciții spirituale pentru a ajunge la etapa supremă, care se numește libertate, adică Dumnezeu. Libertatea se regăsește și în ideile sale politice. Când era întrebat despre ideile sale politice, el spune că întâi de toate este un naționalist. Apoi, că era de stânga, cel care l-a influențat a fost Panait Istrate. „Dar niciodată n-am fost comunist, spunea Kazantzakis, pentru că comunismul nu corespunde inimii mele”. El nu era, însă, anticomunist, pentru că după război, a fost vicepreședinte al grupului de prietenie greco-sovietică, dar comunismul nu-l interesa. A treia latură a ideilor sale politice o numește „libertate”. Libertatea spiritului, libertatea gândirii.

Un alt aspect al filozofiei sale este protecția naturii. Kazantzakis adora natura. Nu a așteptat apariția curentului ecologist. Cu mult înainte a avut această preocupare. El spunea că omul trebuie să apere natura în totalitate, nu trebuie să separe animalele de copaci, trebuie protejat soarele, trebuie protejată apa, peisajele, toate acestea la un loc. Pentru că toate acestea împreună – omul și natura, sunt creații divine. Dumnezeu le-a creat.

Alte valori importante pentru el sunt cele spirituale și umaniste. Omul este prioritatea lui, nu individualismul, dar omul, individul. El credea într-un dumnezeu pe care îl avem în noi înșine. El scria ”Fiecare om, chiar și în cel mai ateu, are în adâncul inimii un Dumnezeu”. Dar, pentru Kazantzakis, Dumnezeu nu este ceva sigur. Dumnezeu este o căutare permanentă. Punem la îndoială și mergem mai departe. Punem la îndoială, reflectăm și îl găsim pe Dumnezeu. Sau devii ateu. Dar când îl cauți pe Dumnezeu îl găsești. Dar nu e un dumnezeu antropomorf. Pentru Kazantzakis, Dumnezeu este ca o boare, care trece și te umple etc. El își dorea un creștinism pur. El era laic și anticlerical. Dar iubea monahii și mănăstirile. Când călătorea vizita mănăstirile, bisericile, moscheile, galeriile de artă, intelectualii și populația.

„Omul trebuie să aibă rădăcini”, mai spunea Kazanztakis. El spunea că este cretan, că iubește Creta, pământul, cretanii, istoria, cultura. El a făcut totul pentru Creta. „Dar, sunt interesat și de alte popoare și de alte culturi, spunea el, sunt un cosmopolit”. El făcea o sinteză între Grecia Antică, Grecia modernă și Occident, între bine și rău, între vechi și nou”.