A fost o decizie a poporului britanic, luată printr-un referendum organizat în iunie 2016. De atunci, procesul de ieșire din UE a fost plin de controverse, a dus la căderea a două guverne și a demonstrat încă o dată polarizarea societății britanice în jurul acestei probleme. În podcast-ul de astăzi, ne-am propus să tragem niște concluzii legate de Brexit și să enumerăm o serie de lecții pe care statele europene le pot învăța din experiența ultimilor patru ani ai Marii Britanii. Am discutat acest subiect cu expertull Institutului pentru Politici și Reforme Europene, Mihai Mogîldea. Domnule Mogâldea, ar putea fi Brexitul un nou început pentru Marea Britanie și Uniunea Europeană?

Cu siguranță da. Eu sunt unul dintre cei care vede mai mult partea plină a paharului în toate dezbaterile legate de Brexit. Asta pentru că ultimii patru ani i-au făcut pe mai mulți oameni să înțeleagă ce presupune calitatea de membru de al Uniunii Europene și ce consecințe trebuie își asume un stat atunci când decide să părăsească această organizație. Chiar dacă mulți arătau cu degetul spre Uniunea Europeană și îi cântau prohodul, iată că nici aceste previziuni nu sunt aproape de realitate: Uniunea Europeană va exista în componența și structura actuală, învățând probabil să-și gestioneze mai bine comunicarea cu cetățenii europeni. Iar Marea Britanie va trebui să-și regândească strategia de politică externă, luând în calcul factorul economic și de securitate, dar și relațiile comerciale pe care va începe să le dezvolte în baza unor acorduri bilaterale cu țările terțe.

Care credeți că vor fi consecințele pe termen scurt și mediu ale ieșirii Marii Britanii din UE?

Pe termen scurt, consecințele vor fi legate de negocierea unor noi termeni de cooperare între Marea Britanie și Uniunea Europeană, lucru care este preconizat să se încheie la finalul așa-numitei perioade de tranziție, adică pe 31 decembrie 2020. Aici sunt mai multe aspect ce necesită a fi discutate, dar strâns legate de cele patru libertăți ale pieței unice ale spațiului comunitar european: libertatea de circulație a persoanelor, a bunurilor, capitalului și serviciilor. Practic, guvernul britanic va trebui să decidă cum vede cooperarea cu Uniunea Europeană în domeniul comercial, dar și în domenii precum transportul, telecomunicațiile, sectorul energetic sau de securitate. Un exemplu în acest sens sunt taxele de roaming – până acum cetățenii Marii Britanii achitau taxe foarte mici pentru apelurile pe teritoriul Uniunii Europene, iar de la 1 ianuarie 2021 vor trebui să conformeze unor alte condiții. La fel și transportatorii de mărfuri, care vor petrece mai mult timp în vămile Marii Britanii sau ale Uniunii Europene, fiind obligați să se conformeze normelor de import/export și să achite taxe vamale, dacă va fi cazul. Rămâne de văzut, sunt încă multe întrebări fără răspuns.

Pe termen lung, Brexit-ul poate avea repercusiuni asupra integrității teritoriale a Marii Britanii. În 2014, Scoția a organizat un referendum în care cetățenii au fost întrebați dacă își doresc independența Scoției și implicit ieșirea acesteia din Marea Britanie. Referendumul n-a avut sorți de izbândă anume din cauză că, odată cu independența, scoțienii ar fi ieșit automat din Uniunea Europeană. Acum, un eventual referendum pentru independența Scoției ar putea avea un rezultat diferit, mai ales că 62% dintre votanții scoțieni au militat în 2016 pentru rămânerea Marii Britanii în spațiul comunitar european. Este incertă și soarta Gibraltar-ului, în care majoritatea covârșitoare, de 96%, a susținut rămânerea Marii Britanii în Uniunea Europeană. Și Irlanda de Nord ar putea pune mai multă presiune asupra guvernului britanic, în condițiile în care Brexitul va aduce cu sine instalarea punctelor de frontieră maritimă între Irlanda de Nord și Irlanda.

Cât de mare va fi impactul ieșirii Marii Britanii asupra Uniunii Europene, mai ales în condițiile în care Marea Britanie a fost al treilea cel mai mare stat după populație din blocul european?

Este clar că și Uniunea Europeană va avea de suferit. În primul rând, este vorba de bugetul Uniunii Europene. Se estimează că ieșirea Marii Britanii va  scădea bugetul blocului european cu 13-14 miliarde de euro anual. În al doilea rând, va avea de suferit și securitatea civilă și militară a Uniunii Europene. Bugetul pentru apărare al Marii Britanii însuma circa 40% din fondurile alocate pentru apărare în țările membre, fiind al doilea cel mare contribuitor la bugetul NATO. Asta înseamnă că Uniunea Europeană trebuie să agreeze o nouă formulă de cooperare cu Marea Britanie în domeniul apărării, pentru a beneficia, cel puțin parțial, de expertiza, capabilitățile și infrastructura de apărare a Marii Britanii, în special pentru misiunile externe ale UE. În al treilea rând, se va schimba regimul de ședere pe piața de muncă a ambelor părți, fiind necesare alte proceduri pentru a obține dreptul la muncă, începând cu luna ianuarie a anului 2021.

Ce lecții crezi că ar trebui să învețe statele europene din experiența Brexitului?

Statele europene trebuie să înțeleagă că apartenența la blocul european presupune o serie de avantaje, dar și obligații care necesită a fi respectate. În cazul în care un stat decide să părăsească UE, trebuie să-și asume o serie de costuri care sunt destul de mari. Este afectat atât mediul de afaceri, cât și viața de zi cu zi a cetățeanului simplu, care volens nolens, călătorește, vorbește la telefon, cumpără produse online, își alimentează mașina cu combustibil sau își dezvoltă o afacere. Toate aceste activități sunt, mai mult sau mai puțin, reglementate la nivelul pieței UE, iar când o țară pleacă din această piață, e normal că tarifele pentru serviciile enumerate vor crește. Mai mult decât atât, eu cred că după ieșirea Marii Britanii, e puțin probabil că vom asista la un caz asemănător în următorul deceniu. Asta pentru că state cu guverne eurosceptice au văzut cu ochii proprii cât de costisitoare poate fi părăsirea UE, iar discursurile naționaliste pe stomacul gol nu vor aduce niciodată voturi. De aceea, nu e cazul să punem la îndoială viitorul Uniunii Europene, care va continua să servească drept principalul model de dezvoltare pentru țările din vecinătate, inclusiv Republica Moldova.