În martie, președintele Rusiei a anunțat dezvoltarea unei noi serii de superarme, inclusiv a unei rachete de croazieră hipersonice cu propulsie nucleară, cu o rază de acțiune practic nelimitată, a unor rachete care ar putea evita orice sistem antibalistic, a unei torpile atomice și a unui sistem laser.

"Occidentul a fost sceptic, iar această atitudine s-a dovedit, în mod tragic, a fi corectă pe 8 august, atunci când un test preliminar al unei rachete de croazieră a eșuat, omorând șapte oameni și împrăștiind substanțe radioactive în zona Mării Albe", notează editorialistul Tobin Harshaw, într-un articol publicat în agenția Bloomberg.

"Racheta de croazieră cu propulsie nucleară probabil este un vis, iar proiectul se află într-un impas periculos. Birocrația rusă din domeniul apărării încă se axează pe idei sovietice din anii 1980 despre modul în care ar fi contracarat unele dintre promisiunile și mai fanteziste ale Inițiativei pentru Apărare Strategică a președintelui Ronald Reagan. Eu suspectez că unele dintre aceste proiecte sunt concepute după planurile de atunci. În mod evident, dat fiind că Vladimir Putin a anunțat personal aceste planuri cu mare pompă în martie, există rațiuni politice ale Administrației ruse la cel mai înalt nivel, dar nu sunt sigur că membrii conducerii politice au fost informați corect despre riscurile unora dintre aceste sisteme, precum este cazul rachetei de croazieră Burevestnik. Statele Unite și-au învățat propria lecție la începutul Războiului Rece, cu proiectul rachetei de croazieră cu propulsie nucleară Pluto, care nu a mai zburat niciodată", explică Ankit Panda, expert la Federația Oamenilor de Știință din SUA, editor al publicației Diplomat și analist al Institutului Diplomat Risk Intelligence.

"Cuvântul «hipersonic» descrie doar viteza. Dacă un obiect se deplasează cu viteze de cinci ori mai mari decât viteza sunetului, atunci este vorba de viteze hipersonice. În privința armamentului strategic, proiectilele hipersonice au existat de când Uniunea Sovietică a instalat sistemele de rachete balistice intercontinentale, la sfârșitul anilor 1950. După reintrarea în atmosferă, rachetele intercontinentale accelerează până la viteze hipersonice. (...) Însă acum se vorbește de rachete de croazieră hipersonice și de vehicule aeriene hipersonice. Noul sistem Avangard al Putin este un exemplu în acest sens (...) Noile arme ruse, atât timp cât rămân nucleare, nu reprezintă o mare preocupare de ordin strategic, dat fiind că sistemele antibalistice americane sunt mediocre (...)", subliniază expertul.

Referindu-se la retragerea SUA din Tratatul Forțelor Nucleare Intermediare (INF), Ankit Panda a precizat:

"Este adevărat că sută la sută din încălcările Tratatului INF au fost comise de Rusia, dar aș spune că 80 la sută din impulsul care a condus la decizia americană de retragere din acord se referă la China. Arsenalul balistic al Chinei este format în mare parte din rachete pe care SUA și Rusia le interziseseră în ultimii 32 de ani, rachete balistice și de croazieră cu raze cuprinse între 500 și 5.500 de kilometri".

Întrebat dacă există șansa reconfigurării Tratatului INF sau a Noului START (Tratatul de Reducere a Arsenalelor Strategice) prin includerea Chinei, Ankit Panda a răspuns:

"Ideea adăugării Chinei în noul Tratat START vine de la oameni care nu știu exact despre ce vorbesc. Credem că SUA, Rusia și China sunt trei mari puteri acum și toată lumea este obsedată de competiție, dar se pierde din vedere un aspect simplu: SUA și Rusia au capabilități nucleare mult mai mari decât cele ale Chinei. În plus, conform criteriilor introduse de Noul Tratat START, arsenalul Chinei ar fi zero sau un număr foarte mic".

Întrebat despre riscul unui conflict nuclear, Ankit Panda a explicat: "Nu am menționat acest lucru, dar în 2019 riscul unui conflict atomic nu a fost cel mai mare în Peninsula Coreea sau cu Rusia ori China, ci a fost între India și Pakistan. (...) Sunt îngrijorat în privința riscului escaladării crizelor militare din Asia de Sud (...)".

Sursa: MEDIAFAX