Principala problemă economică a Republicii Moldova este productivitatea scăzută a muncii, considerată cea mai mică din Europa, a declarat premierul Alexandru Munteanu, prezent la eveniment. În opinia lui, o aliniere chiar și la nivelul minim al productivității din Uniunea Europeană ar duce la o creștere economică semnificativă, estimată la 51%. Oficialul a subliniat că această situație nu reflectă lipsa de competențe a cetățenilor, ci mai degrabă deficiențe de organizare și structură, pledând pentru creșterea competitivității și adaptarea la noile realități economice și tehnologice.

„Problema noastră principală este faptul că eficiența, productivitatea muncii la noi în Republica Moldova este cea mai joasă în Europa. Și dacă noi am ajunge la eficacitatea sau productivitatea minimă din Uniunea Europeană, creșterea noastră ar fi fost de 51%. Cred că sunt careva probleme structurale. Trebuie să ne ajustăm la noile realități și experiențe. Și Republica Moldova acum are o șansă unică și suntem în proces de ajustare la acele criterii europene. Pe de altă parte, sigur că încercăm să facem lucruri care s-au acumulat de-a lungul anilor, să ne dezvoltăm avantajele noastre competitive, să aducem o creștere și să avem grijă de toată infrastructura noastră socială, fiindcă avem o țară frumoasă, avem oportunități”, a spus Alexandru Munteanu. 

Ministra Muncii și Protecției Sociale, Natalia Plugaru a precizat că autoritățile lucrează la Programul național de ocupare a forței de muncă și combatere a muncii nedeclarate pentru perioada 2027–2031, care va include măsuri pentru reducerea inactivității și valorificarea potențialului existent pe piața muncii.

„Prima direcție pe care vrem să o abordăm prin acest program este reducerea ratei de inactivitate și valorificarea potențialului existent pe piața forței de muncă prin angajare. Să continuăm să investim, în special, în femeile cu copii mici, prin măsuri precum extinderea creșelor, flexibilizarea concediului de maternitate și paternitate și oferirea posibilității femeilor de a beneficia de indemnizație și, în același timp, de a continua să lucreze. În cazul persoanelor cu dizabilități, rata de ocupare crește, dar într-un ritm foarte lent. Aici este nevoie de schimbări nu doar la nivelul barierelor de infrastructură sau calificare, ci și în ceea ce privește persistența stigmatizării în mediul privat și reticența companiilor de a angaja persoane cu dizabilități. Este necesară, în acest sens, o schimbare de mentalitate. A treia categorie o reprezintă tinerii, unde este nevoie de extinderea ariei de intervenții și de un dialog mai intens cu sectorul privat. Trebuie să înțelegem că generația nouă, generația Z, este diferită față de cele anterioare. Aproximativ 70% dintre aceștia declară că nu mai emigrează pentru un salariu mai bun. Tinerii cu salarii bune aleg să plece pentru că își doresc altceva de la piața muncii: condiții mai bune, sens, valori, echilibru între viața profesională și cea personală și siguranță”, a afirmat Natalia Plugaru. 

Datele statistice arată că aproximativ un milion de persoane cu vârsta de peste 15 ani sunt inactive, inclusiv circa 250–270 de mii de oameni cu vârste între 25 și 45 de ani, considerată cea mai productivă categorie. Totodată, aproximativ 120 de mii de femei casnice nu sunt încadrate în câmpul muncii, iar rata de activitate rămâne sub 60%.